Familia Gaudi

“Arhitectul Andrei Gaudi, fost secretar al Consulatului austriac în Țara-Românească, fusese numit, încă de Ipsilant, arhitect al Curtii, clădise lângă Curte o Biserică și reparase mai cu seamă podurile și drumurile după un plan alcătuit de el. La ieșirea din scaun a lui Ipsilant, Gaudi, cunoscator al țerii și meșter în arta clădirii, fu foarte util Comandanților supremi ruși Generalului Michelson și Contelui Miloradovici. La urmă ei fură ademeniți de atestatele date lui Gaudi de către deosebiti Generali austriaci, să-l întrebuințeze în răsboiul împotriva turcilor și rămaseră cu totul mulțumiti de slujbele lui. Gaudi fu folositor și țerii, introducând rasa de oi numitä Estmark. Toate acestea împinseră pe Cușnicov să dispună ca Divanul Țerii-Românești să achite leafa lui Gaudi pe toată vremea care trecuse dela plecarea lui Ipsilant.” (Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice. Seria 2. Tomul 32 : 1909-1910, informație pusă la dispoziție de Tudor Marius)

 

Nu știm care este legătura de rudenie între acest prim nume de arhitect Gaudi și familia celor doi George (de) Gaudi. Din dosarul din 1883 al obținerii cetățeniei române de către fiul George Gaudi, aflăm informații indirecte și despre tatăl său, George de Gaudi. Fiul a avut de așteptat de la depunerea solicitării sale din 23 mai 1856 și până în 18 decembrie 1882 când s-a discutat cazul său în Camera Deputaților. Gaudi fiul afirma atunci că fusese născut și botezat în Brașov în religia protestantă, fiind adus în Valahia de tatăl său, arhitectul George de Gaudi, care renunță la cetățenia austriacă încă din 1841. Nu cunoaștem alte date personale despre ei.[1] Este posibil să mai fi avut rude în Valahia, căci Anton Hefft, la plecarea în 1853, recomanda și un translator, pe O. de Gaudi.

 

În Analele Parlamentare (tomul VI, partea I, 1835-1836) este amintit în martie 1840 un Gaudi care a tradus în limba franceză un exemplar al Regulamentuuil Organic și a fost răsplătit cu 100 de galbeni. Ar putea fi același cu personajul din anul 1857: autorul Guilam Scarlat Gaudi prezintă tratatul său de Agronomie solicitând „…onorabilei Eforii să binevoiască a îndrepta manuscriptul spre corectură conformă cu limba cea nuoo de către cine va găsi capabilu”. (Ileana Dincă, Istorii păstrate în arhive: Alfabetul, rev. Bucureștiul Meu Drag, nr. aprilie 2015, p. 58)

 

În 1881 regăsim numele unui George Gaudi, care era agent de control în serviciul impozitului spirtoaselor, numit în funcția de controlor și agent de urmărire în jud. Vlașca (M.O. nr. 136, 20 septembrie 1881). În 1888 apare un Gheorghe Gaudi, grefier-contabil în serviciul penitenciarelor. (România liberă, anul XII, nr. 3190, 20 aprilie 1888)

 

George de Gaudi a colaborat cu arhitecții Johann Schlatter la proiectele de refacere a mănăstirilor și cu Anton Hefft la Teatrul Național și ulterior, după plecarea sa din Valahia. În documentele Departamentului din Lăuntru, apar și tatăl și fiul ca lucrând împreună. (Arhiva istorică M.A.E.)

 

1851 reparația arestului de la Mănăstirea Snagov, alături de Anton Hefft[2]

 

1852 condiții pentru construirea cazărmilor și a grajdurilor dorobanților și călărașilor din Prințipatul Valahiei (M.L.P., dosar 77/1852)

 

1853-1854 diferite lucrări la clădirea Poliției din București[3]

 

1853 controlează lucrările făcute la spitalul din Ploiești[4]

 

1855 reparația Poliției capitalei [5]

 

1855 construirea unui șopron, a unui grajd și a unei kușnițe la Poliția capitalei pentru întrebuințarea pompierilor [6]

 

aprilie 1858 se cerea înaltă dezlegare ca arhitectul oraşului Brăila, Kuchnowschy, să fie mutat în capitală, în locul arhitectului G. Gaudi, urmând ca acesta din urmă să fie transferat la Brăila. Gaudi a refuzat. (S.J.A.N.B., fond Prefectura, dosar 24/1858, informații puse la dispoziție de Maria Stoica)

 

1859 lucrări de reparație la Cazarma Dorobanților, la grajdul Temniței din capitală[7]

 

[1] A.N.R., fondul Senatului, dosar 1982

[2] A.N.D.M.B., fond P.M.B. General, dosar 59/1851

[3] A.N.R., fond M.L.P., dosar 97/1852

[4] A.N.R., fond R.E.A.Z., dosar 21/1846

[5] A.N.D.M.B., fond P.M.B. General, dosar 110/1854, 11 mai 1855

[6] Idem

[7]A.N.R., fond M.L.P., dosar 94/1859