Petre A. Tabai

S-a născut în Santo Lorenzo di Mossa, din provincia italiană Friuli-Veneția din Imperiul Austro-Ungar, fiind de religie catolică. A renunțat la protecția austriacă în 1857. Nu știm unde a studiat și nici datele sale de naștere/moarte.

El singur ne prezintă circumstanțele angajării sale în Țara Românească:„În anul 1844, Prințul Știrbey – atunci Ministru de Interne – trecând prin Italia, patria mea, am fost angajat în funcțiunea de Inginer-arhitect, prin inițiativa Dlui. I. Balzano, care se afla aici în Țară ca Inspector al Lucrărilor Publice, și de atunci pînă în present au trecut 34 de ani de când mă aflu tot în România.” [1]

A fost arhitect-șef în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice și Ministerului de Război, a fost activ mai ales în București, dar pentru câțiva ani și în Brăila. A fost ofițer în garda orășenească, ajungând chiar șef de batalion.

A cerut împământănirea în 1859[2], apoi în decembrie 1872 și a obținut indigenatul în mai 1878.[3] Din 1849 a fost căsătorit cu românca Maria, cu care a avut cinci copii, dintre care doi fii, primul fiind angajat în serviciul telegrafic, pierzându-și însă locul de muncă în 1877 pe motiv că era străin.[4]

„De la anul 1844, de când am plecat din patria mea, mama României, Italia, au trecut 34 de ani, cât mă aflu nelipsit în România de la stabilirea mea aici în Capitală, de se edifica vre o lucrare serioasă se aduceau meșteri și lucrători străini din Transilvania și din Ungaria, de oară-ce Românii indigeni erau cu totul lipsiți de exercițiul practic al artei. Fiind astfel împrejurările și subsemnatul dorind cu încet, încetu progresivamente să arate lucrătorilor Români modul construcțiunilor în general, pe când observam buna voință și inteligența a unor lucrători meseriași, mă puneam între dînșii, arătândule continuamente minuțiositățile esigente ale artei. Am onoare a mă esprima că cu puțină osteneală inteligența lor s’a desvoltat rapide și a progresat astfel că după un timp de vr’o 15 ani de la venirea mea în Țară, prin diferitele și desele aplicațiuni ce făceam cu ei apinsese a lucra astfel ca nu mai aveam necesitate de străini. Ear astăzi au devenit la acel grad de perfecțiune, încât unii din ei sunt în stare să esecuteze lucrări destul de serioase. Astăzi este constatat că de mulți ani nu se mai văd acele turme de meseriași ce veniau din Transilvania și din Ungaria. Despre acest adevăr ori-cine voește a-și da mică osteneală de a întreba pr ori-ce meseriași ar întâlni, nu va obține alt respuns decît numai cum am arătat mai sus.”[5]

Ianuarie 1850 realizează planurile Grădinii Episcopiei[6]

1851-1856 coordonează lucrările de reconstruire a Bisericii Sf. Spiridon cel nou[7]: intră în conflict cu epitropul care a făcut nenumărate abuzuri și a delapidat importante sume de bani; Tabai a atras atenția asupra calității proaste a turlelor și acoperișului, care, într-adevăr, s-au prăbușit la o furtună din 1885

1856 reparația Curții Administrative, alături de A.Orăscu, G.A.Burelly și Freywald

1852-1865 proiectează Cazarma de la Copou, lucrările se finalizează în 1875[8]

1858 publică un articol în Naționalulu I, p. 266 „Unu cuvîntu două despre siguranța la clădiri”: cum trebuie făcute schelele, pivnițele și bolțile, mai ales acum cînd au început să se facă și clădiri cu 2-3 caturi în București

1860 face parte din comisia Hanului Sf.Gheorghe, alături de Schlatter, Beneș, Kuchnovsky, Orăscu

1861-1865 face parte din Consiliul Lurărilor Publice care analizează proiectele de refacere ale cazărmii Sf. Gheorghe; a făcut parte din comisia Universității (Palatul Academiei) luând apărarea proiectului lui Alexandru Orăscu și încercând să remedieze unele erori de construcție, precum și să refacă devizurile pentru mai multă economie; a reluat lucrările în 1867[9]; de asemenea, a făcut parte din comisia Spitalului Colentina (proiect eronat și lucrări coordonate de arh. G. Hartel), Cheiului Brăilei[10]; își construiește case în str. Brezoianu nr. 43

1861 colaborator/supervizor al arh. Luigi Lipizer la reparațiile Spitalului Filantropia (A.N.R., fond M.L.P., dosar 273/1859)

1862 reparații la Palatul Cotroceni

30 aprilie 1866 dă anunț pentru închirierea celor două case din strada Brezoianu nr. 49[11]

1866 proiectează casa lui Dumitrie Petre de pe colțul str. Grădina cu Cai și str. Belvedere

1873-1876 angajat de Primăria Brăilei: proiectele spitalului, școlii, magaziei, poduri, a dirijat proiectul nivelațiunii, pavare generală, alimentarea cu apă a orașului, lucrări la chei[12]; intră în conflict cu antreprenorii și este anchetat, dar disculpat de comisia parlamentară condusă de N. Blaremberg

În 1878 a realizat planurile, caietul de sarcini și devizul școlilor primare din Biciurești, Titu, Găești, Petrari și Șerbănești din jud. Dâmbovița.[13]

Al doilea său fiu, Scarlat P. Tabai, s-a născut în 1853 și în 1876 s-a căsătorit cu o româncă; a fost funcționar public, șeful portăreilor pe lângă Tribunalul din Brăila.În 1878 a obținut și el cetățenia română.[14] În 1888 își dă demisia din funcția de portărel de la Tribunalul jud. Teleorman. În 1943 găsim un absolvent al Liceului de băieți din Brăila, pe numele de Constantin A. Tabai, probabil un descendent al acestuia.[15]

În 1877 găsim un alt personaj, E. Tabai care a solicitat indigenatul, posibil o rudă a celor doi.[16]

Mulțumim domnului arh. dr. Adrian Crăciunescu pentru sprijinul acordat în identificarea unor informații despre arhitect.

[1] A.N.R., fond Senat, dosar 1189

[2] După 1859 a deveni și proprietar de imobile în București, deci i s-au recunoscut câteva drepturi.

[3] M.O., nr. 101, 7/19 mai 1878, p. 2731

[4] M.O., nr. 40, 19 februarie/3 martie 1878, p.1073

[5] A.N.R., fond Senat, dosar 1189

[6] A.N.R., fond Planuri Ilfov, nr. 162

[7] A.N.R., fond Senat, dosar 1189

[8] N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic Moldova, București, 1974, p. 427

[9] M.O., nr. 107, 16/28 mai 1878, p. 2900

[10] A.N.R., fond Senat, dosar 1189