1829-1834

Pavel Kiseleff (Kiselyov) s-a născut în 1788 la Moscova, urmând o carieriă militară în timpul războaielor franco-rusești din vremea lui Napoleon I, apoi în cele contra Turciei (1828-1829). A fost numit de către țarul Nicolae I președinte plenipotențial (rol de guvernator) al Moldovei și Țării Românești ocupate de trupele rusești, funcție pe care a deținut-o din octombrie 1829 până în martie 1834.

Odată cu el sosesc în provinciile române și se stabilesc ulterior nenumărați ofițeri, care vor contribui, pe de o parte, la modernizarea societății în direcția europenizării și adoptării culturii francez, pe de altă parte la inițierea și dezvoltarea unor proiecte edilitare. Exemplul cel mai edificator în acest sens este Vladimir de Blaremberg.

Regulamentele Organice (1830) adoptate în 1831-1832 pun piatra fundamentală a Principatelor Dunărene în prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind urmate de proiecte instituționale și administrative reformatoare ale celor două țări, ce ajung să recupereze unele decalaje în unele domenii. În completare, tot în 1831, în Țara Românească se aprobă „Regulamentul pentru starea sănătății, înfrumusețarea și paza bunei orînduieli în poliția Capitalei”, din comisia căruia făcuseră parte Alexandru Filipescu, Barbu D. Știrbey, Costache Cantacuzino, arh. Josef Hartl și Moritz von Ott.

Printre acțiunile reformatoare inițiate de el amintim: reforma sanitară într-o epocă măcinată încă de foamete și ciumă, salubritatea orașelor, asigurarea proviziilor, a organizat recensământul din 1831, organizarea miliției, a informat mai bine populația (țăranii) despre sistemul fiscal, a separat sistemul administrativ de cel judiciar, a organizat orașele portuare Brăila și Giurgiu, a controlat și reformat organizațiile de binefacere (puternic delapidate).

Pavel Kiseleff are meritul de a fi format funcționari publici și de a fi susținut tinerii boieri, precum Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbey, viitorii domni, care practic își fac ucenicia în administrația sa și contribuie la crearea instituțiile statului în curs de modernizare.

Numele lui rămâne în istoria capitalei legat, în primul rând, de Șoseaua pe care a deschis-o dincolo de Barieria Mogoșoaiei spre Herăstrău. În onoarea lui, în timp, se va crea și Grădina Kiseleff, de o parte și de alta a Șoselei.

Potrivit Regulamentului Organic iau ființă Consiliul orășenesc (1831) și Comisia de înfrumusețare (1836). Primul a avut un rol esențial în transformările Bucureștiului, gestionând operațiunile de pavare, canalizare, asanare a baltâcurilor, inundațiile provocate de Dâmbovița, fântânile, salubritatea, organizând diferite evenimente publice. Consiliul a fost subordonat Departamentului din Lăuntru.