Spitalul din Craiova

Grija lui Gheorghe Bibescu pentru înfrumusețarea și organizarea orașului familiei sale, Craiova, materializată prin intermediul fratelui mai mic, Ioan Bibescu, are în vedere și serviciul sanitar al orașului. Pe de o parte, se încerca materializarea unei prevederi a Regulamentului Organic din 1831, de a construi un spital în Craiova, pe de altă parte se răspundea și unei cereri crescânde a nevoilor populației sărace, ce cădea pradă diferitelor epidemii.

 

Asigurându-se fonduri de 80000 pentru înființarea lui, acesta se dorea a adăposti 30 de paturi.[1] Eforia spitalelor va aloca 24000 franci pe an pentru îngrijirea acestui spital, iar în 1837 se vor cumpăra casele Zincăi Golescu pentru suma de 1691 galbeni, dar lucrările de reparație se vor prelungi până în 1839. [2]

 

Secția inginerească din cadrul Departamentului Treburilor din Lăuntru, este însărcinată prin poruncă domnească, să se ocupe și de spitalul din Craiova. La 10 februarie 1843 i se adresează arhitectului Villacrose pentru „trebuința prefacerii caselor din orașul Craiova ce sau cumpărat pentru spital”, amintindu-se de existența unui plan elaborat în 1838 de Eforia Spitalelor, dar care nu corespundea cerințelor tehnice ale secției.[3] Nu putem să știm unde se aflau aceste case sau daca nu cumva a fost vorba de mai multe construcții ce au găzduit temporar serviciile sanitare ale orașului. Într-unul dintre documente, localizarea se face mai clar, casa fiind „lângă Cazarma veche”.

 

De acest proiect se ocupă arhitectul guvernului, Tillay, care în 8 martie solicită elaborarea unui nou plan al parterului, pivnițelor, secțiunea casei, plan de situație și secțiunea terenului ABCDEF. Cum la dosar nu s-au mai păstrat aceste documente vizuale, iar la un moment dat, se dispunea alocarea fondurilor pentru bugetul anului 1841, trebuie să presupunem că au fost nenumărate schimburi între instituțiile statului, iar lucrările au tergiversat.

 

În 28 mai 1843[4] Tillay elaborează două proiecte de demolare și refacere a vechilor case, în valoare de 202.790 lei, urmate de proiectul dependințelor, a bucătăriei și a împrejmuirii pentru alte 25.540 lei, respectiv 4226 lei.

 

La 16 iulie 1843 Tillay cerea configurația terenului și nivelația părții celei mai înalte unde se afla clădirea existentă care urma a fi demolată. În data de 16 iulie i se anunță și arhitectului Karl Vainrah mărirea parterului „catului de jos” al spitalului și noile construcții. În aceeași perioadă departamentul ingineresc mai avea în lucru proiectele unui spital de 70 de bolnavi la Brăila și a altuia, de 20 de locuri, la Turnu Severin. Nu știm în ce măsură au fost puse în practică dispozițiile lui Tillay, dar credem că ele nu au dus la construirea unui nou spital.

 

Spitalul, a cărui piatră de temelie a fost pusă în 1846, a fost realizat treptat, inaugurarea având loc în 1853, sub domnia lui Barbu D. Știrbey.

 

[1] Al. G. Găleșescu, Eforia Spitalelor Civile din București, Tipografia G.A. Lăzăreanu, 1900, p. 345

[2] Idem, p. 817

[3] A.N.R., fond Vornicia din Năuntru, dosar 365/1842, f.182

[4] Idem, f. 218-225