Vornicia 1834-1835

În scrisoare din 25 august 1834[1] adresată domnitorului Alexandru Ghica de către arhitectului orașului, Michel de Sanejouand, ne sunt prezentate problemele întâmpinate de arhitectul francez în relația cu oficialitățile valahe: el indică lipsa de comunicare cu ministerul și primăria în nenumăratele aspecte prezentate, cum ar fi trecerea de la unitatea de măsură „palmă” la „stânjen (dublu metru)”, afișarea numelor străzilor la colțuri, încălzirea cancelariei, primirea contractelor antreprenorilor însărcinați cu pavarea și întreținerea pavajului străzilor, conlucrarea cu Poliția.

Din expunerea sa succintă și politicoasă răzbate, pe de o parte, dorința de schimbare și este clar că a identificat măsuri concrete de rezolvare, dar, pe de altă parte, putem constata deja nemulțumirea și neînțelegerea lipsei de răspuns la solicitările sale. În încheiere, aflându-se în imposibilitatea exercitării îndatoririlor, recurge la o plângere către domnitorul Ghica. Nu știm care a fost răspunsul domnesc, dar în data de 2 noiembrie 1834 constatăm că problema primirii lemnelor de încălzit tot nu a fost rezolvată, în ciuda insistențelor sale.

Activitățile curente ale cancelariei vizau măsurători de ulițe, cercetări de clădiri noi și vechi la fața locului, emiterea biletelor de voie pentru lucrările proprietarilor, rezolvarea diferitelor pricini între proprietari.[2]

La propunerea arh. Sanejouand de a se schimba modul în care se construiau privatele caselor, inițiativele sale se lovesc de fondurile restrânse, dar și de mentalitățile conservatoare și modul de construire local.

 

Observații asupra proiecturilor alcătuite de D. Director Arhitecton Sanejouand

Proiectul arhitectonului orașului atingător de zidiri în forma propusă pentru ieșitori pe vremea viitoare nu poate fi primit, pentru cuvenite acestea:

  1. Fiind că primindu-se cetire de neapărat trebuință a se alcătui un proiect obștesc și plan desăvârșit și potrivit cu zidiri umblătorilor ce se arată întracest proiect.
  2. Fiincă cele mai multe case din București sînt zidite precum astăzi se văd, și proprie țării lor îndatorindu-se acum a zidi ieșitori boltite și ca unul ce se arată în numitul proiect, negreșit așa ieșitori […] precum acelor case, și așa nimeni nu va putea a supune pe proprietari la o asemenea îndatorire, adesea și de a-și preface ale lor case primitoare de asemenea ieșitoare nici cum de a face numai ieșitoare pentru că starea lor nu vaetă.

Pentru venitul ce cere D. Director arhitecton, atît prin numitul proiect cît și prin toate celelalte, rămâne a hotără înalta stăpînire, pentru că eu nu îndrăznescu nici cum a chibzui o asemenea […] care negreșit va aduce supărări și mâhnirea obștii.

Expertul statului

————————————————————————————————————–

Numirea înlocuitorilor lui Sanejouand în 1835

Noi Alexandru Dimitrie Ghika V.V. Cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Țara Românescă

Departamentului Treburilor din Lăuntru

 

Luând domnia la cunoștință jurnalul sfatului administativ ce mi s-a alăturat pe lângă raportul acelui departament cu Nr. 774 de a se desăvârși slujba direcției arhitectonice în doi, îndeplininind acele îndatoriri de doi arhitectoni, și anume:

De D. Hainrich Faiser

De D. Savir Vilacros

după chipul arătat prea pomenitului jurnal.

Ne unim cu chibzuirea sfatului și întărim că mai sus numiții arhitectoni în posturile lor. Departamentul treburilor din lăuntru va aduce întru îndeplinire cele mai sus coprinse.

 Semnătură indiscifrabila

Șeful departamentului

 

1835, septembrie 9                                                                                                 București

 

Arhitectul orașului Heinrich Fensser, numit în august-septembrie 1835, se plângea în 1837 că în registrele cancelariei lui Michel de Sanejouand (1834-1835) au fost realizate doar 400 de lucrări și fusese plătit cu 2500 lei pe lună, din care cheltuia vreo 1000 de lei în cancelarie (transport cu trăsură, picher, interpret), dar i se asigura de către Sfatul orășenesc și locuință („coarteri”). Prin comparație, la doi ani distanță, lucrările coordonate de Fensser se întreiseră ca număr, iar leafa lui scăzuse la 925 lei, din care rămânea cu 400 lei pentru propria persoană.

 

[1] A.N.R., fond Vornicia din Lăuntru, dosar 504/1834, f.24, 25 august 1834, limba franceză

[2] A.N.D.M.B., fond P.M.B. general, dosar 14/1837