Casa Schlatter

Arhitectul Johann Schlatter a avut o vastă proprietate în partea nord-estică a grădinii publice. În 10 martie 1851 (A.N.D.M.B., fond P.M.B. General, dosar 107/1851, f. 169), după ce cumpărase locul de la un domn Mănescu, solicita autorizația de construire a unei case. Proprietatea sa ar fi astăzi demarcată de Aleea Șipotul Fântânilor și Poiana Narciselor. Credem că pe proprietate se aflau deja case, pe care le va numi „vechi” și le va repara în 1855.

 

În 1853 solicita autorizație pentru construirea unei case cu un cat. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. General, dosar 95/1853, f. 72) În 27 aprilie 1854 cere voie municipalității să treacă un car cu trestie printr-o barieră a orașului pentru a aduce materiale de construcție pentru proprietatea sa, dovadă a faptului că extindea cafeneaua de la Cișmigiu. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. General, dosar 81/1839, f. 114) Lucrările continuă și în 6 martie 1855 (A.N.D.M.B., fond P.M.B. General, dosar 100/1856, f. 61) cu o magazie de lemn, un pavilion și dușuri și în 5 aprilie 1855 cerea alinierea gardului cu grilaj și realizarea unui trotuar, căci la colțul proprietății sale se făcuse o stație de trăsuri ad-hoc.

 

În 2 mai 1856 adaugă în stânga o cameră locuinței sale și taie un colț al proprietății ce ieșea din alinierea pieței publice, punând o ușă la „cârciumă” (A.N.D.M.B., fond P.M.B. General dosar 105/1856, f. 43). În acel an i se năștea și fiica Wilhelmina Hermina Selma, din căsătoria cu Maria de Thierry. (M.O., nr. 157, 20 octombrie/1 noiembrie 1883, anunț de căsătorie, p. 3567)

 

Toate aceste lucrări stau dovadă pentru simțul de antreprenor al arhitectului, care se lansase și în afaceri de alt gen, speculând foarte bine popularitatea grădinii publice și cel mai probabil, oferind cu chirie, mai multe construcții de pe vasta sa proprietate pentru deschiderea cafenelei/restaurantului.

 

O parte din istoricii orașului vor delimita proprietatea sa și o vor prezenta chiar sub numele de „Grădina Șlater”. Apelăm la fotografiile panoramice realizate de Ludwig Angerer în 1856 în care ne apare o clădire impunătoare, cu un parter extins, cu ferestre ample spre parc, peste care a fost adăugat un etaj ce dă impresia de turn. Este posibil ca și acest etaj să fie avut o terasă sau să se fi continuat cu o amenajare a unei mansarde, ușor retrasă față de nivelul etajului. La nivelul parterului ferestrele sunt dreptunghiulare, cu decorație în zona ancadramentelor, la etaj ele au arc în plin cintru sau se încadrează în stilul neoromanic, practicat de arhitect. Fațadele par a fi marcate de stâlpi între ferestre, dar claritatea fotografiei nu permite foarte multe certitudini în materie de decorație. Datorită priveliștii asupra grădinii și orașului ea a fost cunoscută și sub numele de „Bellevue”. În 23 august 1861 arhitectul realiza și un șopron pe stâlpi, învelit cu tablă. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 29/1861)

 

După moartea arhitectului, survenită în 1865, o găsim adesea pe văduva sa cerând autorizații pentru reparații la proprietatea ce avea adresa pe strada Știrbey Vodă nr. 33 (1870-1874); nu cunoaștem documente de vânzare sau alte intervenții făcute de ea. Ultimele informații datează din 18 mai 1890, când Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice decide achiziția proprietății ei cu două case și în 21 aprilie se semnează contractele, intenționându-se ca aici să se clădească Institutele de Anatomie și Fiziologie: casa cu grădina Schlatter de la intrarea în Grădina Cișmigiu până la casa Lang, cu o fațadă de 43, 60 m., adâncime de 109, 80 m. și cu o suprafață de 5204 m.p.; casa cu locul ei tot a Mariei Schlatter, cu o fațadă în str. Câmpineanu de 40, 82 m. și adâncime de 35 m., închiriată unui domn Apel. (Oana Marinache, Cristian Gache, Louis Pierre Blanc…o planșetă elvețiană în serviciul României, Editura Istoria Artei, București, 2014, p. 173)

 

Adresăm mulțumiri dl. Emanuel Bădescu de la B.A.R. pentru semnalarea fotografiilor lui Angerer în care apare proprietatea Bellevue.