Carol Cichi

Arhitectul Carol Constantin Cichi/Cicu s-a născut în 7 noiembrie 1863 în București, părinții săi fiind Suzana și Andrei Csiki, de religie protestantă. În 1885 a efectuat serviciul militar, dar nu a servit, pentru că avea deja un frate în armată. S-a căsătorit la București în 1900 și a afirmat în 1903 că lucrează de 18 ani în atelierul arhitectului Paul Gottereau, care renunțase a mai profesa la acea dată.[1] Putem presupune că din acea perioadă lucrările semnate de el au fost realizate independent de mult mai cunoscutul arhitect. În 28 ianuarie 1903 regele Carol I a semnat decretul de împământenire a arhitectului Cichi.

În 8 iunie 1898 Ion Persu, administratorul moșiilor Elizei Filipescu, solicita și el autorizația de construcție pentru o casă pe Calea Victoriei nr. 183. Planurile de la dosar[2] sunt semnate de arhitectul Cichi, dar într-un articol al descendentului proprietarului, se afirma că autorul ar fi fost Paul Gottereau.[3] Proprietatea se afla tot pe Calea Victoriei, dar mai aproape de Piața Victoriei, fiind un imobil cu parter, etaj și mansardă, o casă cu o deschidere îngustă la bulevard, dar lungă în adâncimea parcelei. În curte, peste dependințe a fost înălțat un turn foișor. Casa a fost demolată abuziv, după cutremurul din 1977.

În 4 octombrie 1906 Anastase Simu solicita autorizația pentru „un Muzeu cu destinațiune a coprinde, și a se expune în el, exclusiv obiecte de artă: picturi, sculpturi, bronzuri, marmore, etc, precum și lucrări de artă aplicată” ce urma a fi construit pe proprietatea sa din strada Mercur nr. 6. Planurile erau semnate de arhitectul Cichi în 10 decembrie 1906. La acea dată proprietarul avea deja ridicată casa înspre strada Eldorado nr. 7[4]. Antreprenorul clădirii muzeului a fost Thoma Kanzler, iar lucrările s-au desfășurat în 1907.[5] În 6 iulie 1907 proprietarul revenea cu cererea pentru ridicarea la nr. 8 a unei mici magazii și locuințe a custodelui.[6]

În 25 aprilie 1908 Ioan I. V. Socec solicita Primăriei autorizația de construcție pentru o vilă pe Șoseaua Kiseleff, după planurile semnate cu 2 zile mai înainte de arh. Cichi.[7]

La 1 februarie 1912 Filipescu a vândut firmei Leonida& Co. o suprafață de 6455 m.p., liberă de construcții, pentru suma de 64550 lei.[8] În 13 iunie 1912 Alexandru Filipescu solicita autorizație pentru construirea unei sere și a unor dependințe noi pe proprietatea sa din Șoseaua Jianu nr. 18-20, solicitarea și planurile fiind semnate de arhitectul C. Cichi. Observăm că adresa sa era în strada Corabia nr. 7, unde se afla proprietatea arhitectului Paul Gottereau, ceea ce poate indica că acesta activa încă în biroul acestuia.[9]

În 1915 arhitectul a cerut oficial schimbarea numelui din Cichi în Cicu, ceea ce i s-a aprobat. Putem presupune că avea cel puțin o fiică, Elisa C. Cichi, care în 1915 a cerut și ea schimbarea numelui în „Cicu”.[10] Mama arhitectului avea în 1914 domiciliul în str. Aurel Vlaicu (fostă Țăranilor) la nr. 107/123.[11]

A încetat din viață în 7.09.1941, la București, la Sanatoriul Elisabeta. Ultimul său domiciliu a fost în str. Alex. Lahovary 8. Copiii săi, G. Cicu-arhitect și Margareta Manescu Cicu, au moștenit de la tată imobilul din Lahovary 8 si o treime din imobilul din str. Aurel Vlaicu 107

[1] A.N.R., fond Senatul, dosar 7844 din 1902-1903

[2] A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 691/1898

[3] Nicolae Persu, „Casa inginerului Persu din Calea Victoriei 159”în Povestea caselor, Ed. Simetria, București, 2000, p. 157

[4] În martie 1903 a obținut autorizația de extindere a unei case existente. Nu cunoaștem autorul acestei case. Proprietatea din Fundătura Eldorado fusese cumpărată în 1888 de la familia Alexandru și Sofia Candiano-Popescu. În 1903 a fost extinsă cu un teren al Olgăi Păltineanu, de pe strada Mercur nr. 8.

[5] A.N.D.M.B., fond familial Simu, dosar 35/1907

[6] A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 186/1906

[7] A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 192/1908

[8] A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 126/1911, f. 105

[9] Presupunerea se bazează și pe faptul că în 17 martie 1911 C. Cichi solicita autorizație de construcție la cimitirul Bellu Catolic pentru o cruce din marmură cu postamentul ei și bordură la concesiunea Gottereau, pentru care a plătit 8,35 lei (Registru-copier din 1911 aflat în Arhiva P.M.B.)

[10] Monitorul Oficial, nr. 218, 29 decembrie 1915

[11] Monitorul Comunal, anul XXVIII, nr. 18, 4 mai 1914, p. 351