Roger Bolomey

Roger Bolomey
Roger H. Bolomei
Născut în 5 mai 1883, Broșteni, jud. Tutova
Diplomat al Școlii Naționale de Belle Arte din Paris în 1911, diploma echivalată la București în 1914
Sediul profesional în str. Latină nr. 32
Domiciliu în str. N. Boerescu nr. 1
Cerere depusă în februarie 1933, admisă în mai 1933
Radiat la cerere în 1940, spunând că nu va mai lucra de la 1 iunie; semna arhitect inspector general

https://arhivadearhitectura.blogspot.com/2021/01/roger-bolomey.html

Roger H. Bolomey (1883-1947) s-a născut la Broşteni, în judeţul Suceava, într-o familie de origine elveţiană[1]. Studiază întâi câţiva ani la École Spéciale d’Architecture, între 1900-1904, ca ulterior, între 1905-1911, să urmeze la École Nationale Supérieure des Beaux Arts. A fost elevul lui Umbdenstock[2]. După 12 ani de studenţie la Paris, după colaborări în vacanţe la Bucureşti, începe activitatea pe cont propriu. Lucrează atât în Capitală cât şi în Moldova, vile, case de raport, şcoli, bănci, o biserică, un teatru, o sală de sport. El a cercetat monumentele istorice moldoveneşti, reuşind un stil neoromânesc cu amprentă personală. El începe a fi cunoscut în jurul anului 1907, când colaborează la întocmirea planurilor ale fostului palat al Camerii Deputaţilor şi Senatului  (azi Palatul Patriarhiei Române), cu arhitectul Dumitru Maimarolu. Activitatea de «ucenicie» o continuă la extinderea aripii Palatul Fundaţiei Universitare Carol I[3], inaugurată la 14 martie 1895. Este arhitect şef al oraşului Piatra (Neamț), ulterior devine  arhitect-şef al Bucureștiului – între 1923-1936 director al Serviciului Arhitecturii – când contribuie la întocmirea «Planului Director de sistematizare al Capitalei», recunoscut de specialişti a fi primul document esenţial pentru dezvoltarea Bucureştilor, aparut în 9 mai 1935, a lucrat împreună cu G.M.Cantacuzino, I.Davidescu, D.Marcu şi T.Rădulescu, într-un timp record.

Şcoala de Băieţi nr.1, fosta Bancă Albina, Biserica «Adormirea Maicii Domnului», Teatrul municipal,  toate în Piatra Neamţ, precum şi două sedii de bănci la Bârlad. vor fi profund inspirate de paramentul lăcașurilor de cult din vremea lui Ştefan cel Mare.

Casa Lalu. În 1916 devine arhitect şef al oraşului Piatra (Neamţ) şi realizează, reşedinţă lui Gheorghe D.Lalu, apreciata drept cea mai frumoasa casa din oraş. Gheorghe D. Lalu, fost magistrat, industrias şi mare proprietar, după primul război mondial devine deputat în Parlamentul României.

Vila Măcărescu. Vila Măcărescu în interpretarea unui stil neoromânesc cu rezonanţe istorice moldoveneşti mult mai evidente.

După primul război lucrările încep să se succedă: locuinţe pe străzile Caragea Ion Vodă, Ştirbei Vodă, pe Bulevardul Ghica un imobil de apartamente, la Azuga – 11 case pentru funcţionarii unei fabrici şi la Zorleni (jud.Vaslui) – o vilă importantă.

În 1913, Roger Bolomey, debutează în Bucureşti cu reşedinţa lui Alexandru Filipescu, pe Şoseaua Jianu (Bd.Aviatorilor) colţ cu aleea Eliza Filipescu (Aleea Modrogan). Aspectul acestui hotel particular este o simbioză stilistică între «fin de siècle» şi «românesc-moldovenesc».

Va fi prima vilă din Parcelarea Filipescu, aflată chiar în centrul noii parcelări din Bucureşti.

Spre anii 1940, lucrările se răresc. Remarcăm, pe lângă vila Rizescu la Pucioasa şi importante amenajări la vila V.Slăvescu (Bucureşti), încă o serie de planuri nerealizate: Monumentul Eroilor (Azuga), o vilă în comuna Sterea (jud.Vlaşca) şi un imobil de apartamente în Capitală pe str.Vasile Conta.

Roger Bolomey, deşi de obârşie elveţiană, deşi a studiat 11 ani la două şcoli de arhitectură pariziene, s-a identificat cu aspiraţiile noastre naţionale şi culturale. Din 1937 până 1947, când moare s-a dedicat intens picturii. Roger Bolomey a contribuit substanţial la dezvoltarea arhitecturii cu «specific»  iar nu mai puţin a utilizării ei ca temă, ca scară. A socotit că anumite «prezenţe», în

microzona urbană în care intervii cu o lucrare nouă, trebuie respectate prin înţelegerea unui «spirit al locului». În atelierul său era secondat deseori de antreprenorul F. E. Drotz, un talentat coleg elveţian.

“Villa Didina”, strada Roma nr.48, Bucureşti

În 1926,  Ion Ciocârlie, Cenzor la Banca Naţională, se adresează arhitectului Roger Bolomey, proaspăt numit director al Serviciului Arhitecturii în Primăria Municipiului Bucureşti,  să-i proiecteze o casă în Parcelarea Bonaparte, pe strada Roma nr.55 la acea dată, actual numărul 48.  În 5 august 1926 i se eliberează  de către Primăria Capitalei, Autorizaţia de construcţie nr. 297P / 1926.

Bibliografie

Roger Bolomey: California Palace of the Legion of Honor, January 11-February 16

1958, by Roger Bolomey

Radu Patrulius, op. cit.

P.G.M.B.-D.S.A.A.Fond PMB-STh, Dosar nr. 766/1926, str. Roma nr.55, proprietar Ion Ciocârlie

[1]Jules Bolomey, este primul venit din familia Bolomey la noi în ţară ca institutor, în casa boierilor Balş din Iaşi.

Henri Bolomey, frate al lui Jules, era cu 22 de ani mai tânăr ca acesta. A venit în Moldova la fratele său în urma exmatriculării sale de la Politehnica din  Zűrich. A lucrat pe Domeniile Coroanei Regale de la Broşteni, judeţul Neamţ. Se căsătoreşte cu Helene Photino, cu are are cinci copii: Georges, care va urma Politehnica, Constantin, care va urma Agronomia la Rennes, Louis, a urmat avocatura, a devenit un cunoscut avocat, fiind avocatul unor familii boiereşti înstărite, familia Balş, Ştirbey, în 1934, este deputat de judeţul Tutova, din partea Partidului Liberal, Roger Bolomey a urmat arhitectura la Pari, Margareta Bolomey, căsătorită Eremia.

[2]Radu Patrulius

[3]Accesibilă din str.Wilson (azi str.Boteanu).