1834-1842
Alexandru D. Ghica (1796-1862) este primul Domn român, potrivit Regulamentului Organic, mandatul său fiind între aprilie 1834 și octombrie 1842. În data de 14 octombrie 1834 a avut loc ceremonia sa de întronarea în Biserica Curtea veche.
A fost numit de ruși și turci și nu a reușit să câștige sprijinul boierimii prin acțiunile sale, contextul politic regional nefiind nici el prielnic afirmării intereselor naționale.
Alexandru a fost fiul lui Dimitrie Alexandru Ghica şi frate cu Grigore Ghica IV (care a domnit 1822-1828). Înconjurat de frați, pe care i-a numit în posturi cheie, constrâns de ruși și înconjurat de străinii prezenți în țară (greci), domnitorul nu a putut realiza reformele necesare statului.
Într-o primă perioadă, Barbu D. Știrbey se implică activ în reforma învățământului și a sistemului judiciar, dar intră în conflict cu domnitorul, părăsind postul și țara; cu această ocazie și fratele său, Bibescu, a părăsit administrația publică.
Printre reformele lui Alexandru Ghica enumerăm: organizarea mănăstirilor, recrutarea milițiilor, paza malurilor Dunării, ținerea în ordine a actelor de stare civilă, Brăila port liber, unificarea și corectarea măsurilor, apare corporația farmaciștilor, se stabilește noua ordine a rangurilor boierești, se oprește distrugerea pădurilor. (A.D.Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. 6 Istoria contimpurană, Iași, p.140) În 1839 se încearcă aducerea la o stare navigabilă a brațului Sulina al Dunării.
Numele său rămâne în istoria Valahiei și prin înființarea în 1834 a orașului Alexandria, el fiind înmormântat în Catedrala Sf. Alexandru.