Grădina Botanică

În 1853 domnitorul Barbu Știrbey dă anunț la Paris că este în căutarea unui doctor. Se spune că tânărul de 25 de ani, Carol Davila (1828-1884), ar fi fost singurul care a răspuns solicitării domnești, contractul său fiind doar pentru 3 ani. El s-a stabilit în Țara Românească, depunând o muncă uriașă în serviciul statului român, atât sub Știrbey, cât și în timpul caimacamului Alexandru Ghica, a domniei lui Cuza și a lui Carol I, fiind una dintre personalitățile străine care au marcat fundamental modernizarea țării noastre. Inițiativele sale prind contur treptat, fiind numit medic șef, apoi inspector general al serviciului medical, de numele său legându-se organizarea sistemului sanitar, introducerea ambulanțelor, apariția Grădinii Botanice, a Școlii de chirurgie[1] de la Spitalul ostășesc de la Mihai Vodă, a Școlii de medicină și farmacie, Azilul de fete orfane, iar printre proiectele nerealizate fiind și un „spital de dobitoace”.

La 6 februarie 1856 doctorul Carol Davila (1824-1884) înainta domnitorului Barbu D. Știrbey o solicitare de înființare a unei grădini botanice medicale în Câmpia Cotrocenilor, în apropierea reședinței sale de vară. În 30 aprilie doctorul a prezentat și planurile grădinii, redactate de grădinarul Ulrich Hoffmann (?-1866), azi dispărute de la dosar. Devizul se ridica la suma de 26720 lei. Tot atunci se pare că a propus și înființarea unui spital de vite.[2] Cu tot sprijinul primit pe sfârșitul domniei lui Știrbey, inițiativa nu se concretizează decât în 28 aprilie 1860, când Ioan Alexandru Cuza aprobă un buget de 1000 de galbeni pentru începerea lucrărilor.[3] Iată cum arăta „luminata rezoluție domnească” a lui Știrbey Vodă:

„Recomandămu la Șeful Departamentulu Credinții ca să adune Eforiile Spitalelor și Școaleloru ca să chibzuiască asupra întocmiriloru unei grădini botanice. La zioa și ceasul hotărât le vor afla față D. Davila și Ofman grădinarul spre ada toate științele. Este unu obiectu din cele mai de ne-apărată trebuință în ori ce soțietate ce începe a se regula, urmează dar a nu mai întârzia de a introduce și la noi asemenea înlesniri făcând începerea și dezvoltând din an în an după mijloacele ce vom avea, iar locul se va lua tot și îndată acum ca embatic prin înțelegere între Departamentul Credinței și Egumentului Mănăstirii Cotrocenii prin formele legiuite.Departamentul comunicând această luminată rezoluție acei onorabile Eforii în alăturare cu copie după petiția D. Doctor Davila, a înainta ca prin înțelegere cu aceia a Spitalurilor (căria i sa făcut cunoscut într-acest mod) să bine voiască a grăbi aducerea la îndeplinire a ordinului […].”[4]

[1] A.N.R., fond M.C.I.P., dosar 168/1856

[2] A.N.R., fond M.C.I.P., dosare 33/1856, f. 40, proiectul se găsește la f. 41, deviz 31280 lei

[3] A.N.R., fond M.C.I.P., dosare 33/1856 și 183/1856

[4] A.N.R., fond M.C.I.P., dosar 183/1856, f. 3