Palat de țirimonie

Sub numele de „palatul de țirimonie” sau Palatul vechi apare în documentele de epocă reședința domnească din fostele Case Golescu de pe Podul Mogoșoaiei.

Primul domnitor pământean, prințul Alexandru Ghica a fost cel care și-a stabilit aici curtea. El apelează între 1834-1837 la arhitectul Xavier Villacrose și la inginerul Rudolph von Borroczyn pentru diferite lucrări de amenajare și reparații. În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, ce locuiește în Palatul Brâncovenesc de la Poalele Mitropoliei, aici se organizează doar anumite ceremonii oficiale, nefiind locuit de familia sa. La fel va proceda și fratele său, Barbu D. Știrbey care argumenta în 18 iunie 1849 alegerea sa astfel:

„Palaturile hotărâte pentru rezidența Domnului fiind ocupate, fără a se putea cunoaște epoca deșărtării lor, și dorind Domnia noastră a apăra Visteria de paguba anualelor grele închirieri, am hotărât că nu ne strămutăm din palatul nostru, ci a face reparația însemnată spre al aduce în stare să corespunză la noile trebuințe ce ni s’ au ivit. ”[1] Accepta în schimb construirea unei obahte[2] pentru corpul de gardă, iar proiectul era conceput de maiorul Rudolph von Borroczyn și prezentat în aceeași zi.[3]

În data de 3 septembrie 1851[4] arhitectul orașului, Xavier Villacrose este însărcinat prin înaltă poruncă verbală a Măriei Sale să mobileze apartementul de onoare din fostele Case Golescu, cu mobile alese de la Casele Meitani, să pregătească o odaie pentru bufet și să schimbe tapeturile la două odăi. Bugetul alocat era cuprins între 3500-4500 lei și la două zile erau deja disponibili din visterie, prin grija lui Ioan Bibescu, secretarul statului. Alte piese au fost aduse de la reședința (nelocalizată) a lui Sefiti Effendi, dar nefiind suficiente, arhitectul întocmește o listă cu cele trebuincioase pentru[5]:

Sala tronului

2 oglinzi mari asemănătoare cu cele ce existau deja

2 idem mai înguste pentru a le așeza pe cadre

4 candelabre mari fiecare cu 30 de lumânări

1 lustră cu 72 de lumânări

2 idem cu 48 de lumânări

30 de policandre cu 9 lumânări

2 sobe de faianță de mari dimensiuni cu garnitură de alamă

Verso

Salonul din centru

130 de coți de tapiserie

Micul salon din stânga

Stofă de mătase pentru 12 scaune, 4 fotolii și 1 canapea

23 octombrie 1851

Villacrose

În ziua următoare arhitectul trecea și la alte încăperi din palat, propunând și pentru ele intervenții:

Sufrageria[6]

Scoaterea și repunerea a tăbliilor paturilor de campanie

Pictarea decorației murale și a plafonului

Pictură în ulei și repararea a 9 uși și ferestre

Repararea podelei spălat și cerat

1 masă obișnuită pentru 100 tacâmuri

Verso

10 mese rotunde pentru 12 persoane

Camera nr. 1 Bufet

Albirea și repararea pereților

Spălarea ferestrelor

Scoaterea și repunerea tăbliilor paturilor

Pictarea ușii în ulei

Spălarea și ceruitul podelei

Sălarea și repararea a 4 piese din set și 3 mese obișnuite pentru bucătari

Pentru un cuptor mobil pentru bucătărie

29 octombrie 1851

Villacrose

În data de 29 octombrie[7], domnitorul solicita Sfatului Administrativ suplimentarea cu 1800 galbeni a cheltuielilor aferente sufrageriei și bucătăriei apartamentului domnesc, suma totală ridicându-se la 6167. În continuare regăsim și alte însemnări ale lui Villacrose referitoare la[8]:

Vestibului și scara de la etajul 1

127 coți de tapet imprimat la 11 piaștri

Poză (?)

24 chingi de închiriat

3 lămpi-lustre cu globuri

Ceruirea scării de pe palier

Salonul albastru

De pregătit un divan decorat cu aceeași stofă ca la dormeză (aproximativ)

Salonul din centru

Schimbarea mătăsii draperiilor 100 coți de stofă

Lucrul tapițerului

1 covor 170 coți la 20 piaștri

Camera din stânga

1 canapea de decorat cu tapițerii

Anticamera

O lustră cu 24 de bujii de închiriat

Sala Tronului

Obiectele solicitate de la Viena pentru Alteța Sa

2 sobe de faianță

3 lustre

4 candelabre

30 girandole[9]

Cele ce trebuie procurate aici

2 oglinzi mari

2 oglinzi mici

Trebuie să facem rost de alte vaze și candelabre de masă pentru apartamente.

 

În continuare găsim scrisoarea adresată căpitanului Vegenau de la Departamentul din Lăuntru pentru a colabora cu Constantin Pencovici, șeful secției lucrărilor publice. Pencovici îl însărcinează pe Hristache Orăscu[10] cu așezarea temporară a două sobe de fier în Sala Tronului, până la sosirea celor de la Viena. În 15 octombrie aflăm că în antreu și în sala de mese se așezaseră 22 de lămpi de perete realizate de lampagiul Hristov Kuncea și tot acesta repară un lustru căzut în antreu.

 

[1] A.N.R., fond M.I., Divizia comunală, dosar 43/1849

[2] Corp de gardă

[3] Ulterior Xavier Villacrose va realiza planurile pentru obahta ce va fi construită în 1850.

[4] A.N.R., fond R.E.A.Z., dosar 71/1851, f. 2

[5] Idem, f. 6

[6] Idem, f.7

[7] Idem, f. 9

[8] Idem, f. 14

[9] Candelabru cu mai multe brațe (lb. franceză)

[10] Ar putea fi vorba de tatăl viitorului arhitect Alexandru Orăscu.