Michel de Sanejouand

Michel de Sanejouand (?-1835)

 

Nu se cunosc date personale și nici când Michel de Sanejouand a sosit în Valahia. Până recent, numele său apărea doar în legătură cu transformarea vechii case boierești în palatul lui Barbu D. Știrbey de pe Podul Mogoșoaiei/Calea Victoriei (1833-1835).

 

A lucrat în serviciul statului, înainte de a fi numit la șefia Direcției de Arhitectură și Geniu a Municipalității București, începând cu data de 26 iulie 1834[1]. În octombrie este însărcinat cu ridicarea unui plan al orașului, în 12 planșe, astăzi pierdut.

 

Activitatea lui Sanejouand din următorul an poate fi reconstituită prin intermediul propriilor scrisori și al documentelor păstrate în arhiva Vorniciei din Lăuntru. Dintr-o primă scrisoare[2] de-a sa aflăm că solicita planul orașului la o scară mai mare, având la dispoziție o copie de prea mici dimensiuni, că vizitase părți ale orașului, notase problemele și că în scurtul timp avut la dispoziție alcătuise și cancelaria direcției. În serviciul său se afla cel puțin un ajutor cu rol de secretar și traducător-interpret de limba franceză și germană, pe numele Lorenty, precum și picherul[3] Ștefan.

 

În următoarea scrisoare din 25 august 1834[4] ne sunt prezentate problemeleîntâmpinate de arhitectul francez în relația cu oficialitățile valahe: el indică lipsa de comunicare cu ministerul și primăria în nenumăratele aspecte prezentate, cum ar fi trecerea de la unitatea de măsură „palmă” la „stânjen (dublu metru)”, afișarea numelor străzilor la colțuri, încălzirea cancelariei, primirea contractelor antreprenorilor însărcinați cu pavarea și întreținerea pavajului străzilor, conlucrarea cu Poliția.

 

Din expunerea sa succintă și politicoasă răzbate, pe de o parte, dorința de schimbare și este clar că a identificat măsuri concrete de rezolvare, dar, pe de altă parte, putem constata deja nemulțumirea și neînțelegerea lipsei de răspuns la solicitările sale. În încheiere, aflându-se în imposibilitatea exercitării îndatoririlor, recurge la o plângere către domnitorul Ghica. Nu știm care a fost răspunsul domnesc, dar în data de 2 noiembrie151 constatăm că problema primirii lemnelor de încălzit tot nu a fost rezolvată, în ciuda insistențelor sale. Dintre inițiativele sale enumerăm și „Proiectul de reglementare a amenajărilor particulare de latrine” ce conține 17 articole și datează din 7 decembrie 1834[5] și „Contractul obligațiilor pentru pavarea străzilor și a piețelor orașului ce cad în sarcina locuitorilor conform art.5 din regulamentul orașului” ce conținea 31 de articole grupate pe 5 capitole[6]. Tot în sarcina sa cădeau diferite comenzi făcute la Sibiu „pentru uneltele trebuincioase puțurilor”, precum și solicitările pentru dotarea cancelariei cu „cutii de cartoane, portofel mare pentru planuri, masă de lemn pentru desen, țăruși pentru măsurat”[7].

 

Activitățile curente ale cancelariei vizau măsurători de ulițe, cercetări de clădiri noi și vechi la fața locului, emiterea biletelor de voie pentru lucrările proprietarilor, rezolvarea diferitelor pricini între proprietari.[8]

 

Memoriul său către domnitor în care prezenta modernizarea orașului, pe baza planului realizat în 1834, a rămas fără urmări. În perioada 1834-1835 a colaborat cu Josef Hartl la înfrumusețarea Dealului Mitropoliei, după proiectul lui Vladimir de Blaremberg. Merită amintit că în 1835 Sanejouand a coordonat și reparațiile de la casele Romanit unde funcționa cancelaria domnească a lui Alexandru Ghica.[9]

 

Moartea năpraznică a arhitectului Sanejouand survine, cel mai probabil, la sfârșitul lunii iulie sau la început de august 1835. Moartea sa poate fi dedusă din scrisorile[10] arhitecților Heinrich Fensser von Mentzen (ulterior cunoscut de români drept Faiser) și ale compatriotul şi prietenului lui Sanejouand, arhitectul Xavier Villacrose (?-1855)[11], ce concurau pentru postul de arhitect-șef al capitalei, rămas vacant. Primul a ieșit câştigător şi l-a deţinut până în 1841.

 

[1] Numirea sa a fost făcută la ordinul domnitorului Alexandru Ghica (1834-1842).

[2] A.N.R., fond Vornicia din Lăuntru, dosar 504/1834, f. 17, scrisoarea arh. Sanejouand către Marele vornic al Ministerului de Interne, datată 2 august 1834, limba franceză

[3] Persoană care răspunde de buna întreținere a unei porțiuni de șosea (limba franceză)

[4] A.N.R., fond Vornicia din Lăuntru, dosar 504/1834, f.24, 25 august 1834, limba franceză

[5] A.N.R., fond Vornicia din Lăuntru, dosar 504/1834, f. 17, scrisoarea arh. Sanejouand către Marele vornic al Ministerului de Interne, datată 2 august 1834, limba franceză

[6]Idem, f.70-90

[7]Idem, f. 137 și următoarele

[8] A.N.D.M.B., fond P.M.B. general, dosar 14/1837 arhitectul Heinrich Fensser se plângea că în registrele cancelariei lui Sanejouand au fost realizate doar 400 de lucrări și fusese plătit cu 2500 lei pe lună, din care cheltuia vreo 1000 de lei în cancelarie (transport cu trăsură, picher, interpret), dar i se asigura de către Sfatul orășenesc și locuință („coarteri”). Prin comparație, la doi ani distanță, lucrările se întreiseră ca număr, iar leafa lui Fensser scăzuse la 925 lei, din care rămânea cu 400 lei pentru propria persoană. Transcriere proprie din chirilică.

[9] A.N.D.M.B., fond P.M.B. General, dosar 4/1835

[10] Scrisorile sunt adresate prințului Alexandru Ghica și datate 7/19 august 1835 în A.N.R., fond Vornicia din Lăuntru, dosar 504/1834

[11] Care afirma în august 1835 că «Je suis de trop peu de temps en Valachie» (trad. Sunt de prea puțin timp în Valahia), ibidem

Informații despre arhitectul Sanejouand am publicat în 2013 în Adevărul și în lucrarea „Reședințele Știrbey din București și Buftea: arhitectura și decorația interioară”, Editura ACS, București, 2013

http://adevarul.ro/news/bucuresti/misteriosul-arhitect-michel-sanejouand-1_521ce5a2c7b855ff561c0fee/index.html