Casa Apelor

Canalizarea și fântânile orașului

 

În data de 20 ianuarie 1844 se semnează contractul între dr. Nicolas Piccolos[1], împuternicitul lui Barbu Știrbey, ministrul de interne și inginerul Jean Baptiste Marsillon, domiciliat în 5 rue d’ Arcole pentru a demara un vast proiect de canalizare a râurilor, distribuire a apei în capitală și a altor lucrări conexe. Inginerul primește 200 de franci pentru călătoria imediată la București, urmând ca salariul său anual să fie de 660 ducați austrieci. Mai mult, i se vor achita călătoriile în interes de studiu în alte localități, cazarea în 2 camere mobilate[2] și i se va da un traducător. [3]

 

Lucrări ample încep în București cu prilejul amenajării grădinilor publice de la Cișmigiu și Șosea. Primele planuri identificate în arhive datează din mai 1844[4]. În mai 1846 încep lucrările de construcție a Casei Apelor, amplasată în zona în care astăzi se află Palatul Vamei Poștelor, inițiativa aparținându-i domnitorului Gheorghe Bibescu (1842-1848) și fratelui său, Barbu D. Știrbey, vornicul Departamentului Trebilor din Năuntru la acea dată. Instalațiile, mașinile cu abur care pompau apa din Dâmbovița până la Șosea și proiectul canalizării și al fântânilor i-au aparținut toate inginerului francez Marsillon.

 

În 21 septembrie 1847 se organizează ziua serbării funcționării a 20 de fântâni sau a „slobozirii cișmelelor” cum apare în documentele de epocă. Pentru serbările organizate cu această ocazie sunt desemnați maiorul baron R. Borroczyn, inginierul idrotect J. Marsillon și Carl Meyer, directorul grădinilor publice, pentru facerea unui pavilion la capătul grădinii Kiseleff și repararea și luminarea unui alt pavilion existent în centrul Grădinii publice Kiseleff, suma cheltuită fiind de 21.140 lei. Antreprenorul noului pavilion a fost Pitarul Dimitrie Iconomu. Pentru toate lucrările este consultat și X. Villacrose, arhitectul orașului. Franz Haferl tapiserul se ocupă de alegerea steagurilor, perdelelor și decorațiunilor.[5]

 

[1] Tot el se va ocupa de comenzile obiectelor fântânilor

[2] Începând cu 23 aprilie 1847, se închiriază pentru inginerul hidrotect, cu suma de 30 de ducați pe timp de 10 luni, casa cu trei camere a paharnicului Theodor Merișescu.

[3] A.N.R., fond Ministerul Agriculturii, Comerciului și a Domeniilor, dosar 16/1845, f.2

[4] A.N.R., fond Planuri, dosar 348

[5] A.N.R., fond Vornicia din Năuntru, dosar 51/1847