1842-1848

Familia Bibescu ajunge una dintre cele mai importante familii boiereşti ale secolului al XIX-lea, care va da doi domnitori Ţãrii Româneşti, pe fraţii Gheorghe Bibescu (1842-1848) şi Barbu Dimitrie Ştirbey (1849-1853, 1854-1856). Importanţa acestora, conectată la cadrul politic şi economic, se poate observa şi în domeniul istoriei arhitecturii muntene şi al amenajărilor interioare.

 

Ascensiunea politică bazată pe averea acumulată prin negoț, alianțele matrimoniale și relațiile stabilite îi asigură lui Dumitrache Bibescu (1757-1831) și fiilor săi un destin nemaiîntâlnit de generațiile precedente. Fraţii Gheorghe şi Barbu Dimitrie (viitorul său nume de familie va fi Ştirbey, prin adopţie) sunt doi dintre primii patru licenţiaţi români în drept la Paris. Nu fără importanță pentru destinele lor politice, beneficiază de sprijinul unora dintre cele mai avute familii boierești: Brâncoveanu, Balș, Văcărescu, Mavrocordat, Cantacuzino. Alianțele lor matrimoniale sunt, fără doar și poate, o cale de ascensiune socio-politică, dar și fundamentul pentru activitățile edilitare și de binefacere de mai târziu.

 

Gheorghe Bibescu a fost prima dată căsătorit cu principesa Zoe Mavrocordat Brâncoveanu (1805-1892). Zoe fusese adoptată de mătușa ei, Safta Balș (1778-1857) și de soțul acesteia, marele ban Grigore Brâncoveanu (1770-1832), fiind posesoarea unei averi uriașe, posibil cea mai mare din Țara Românească la acea dată. După o căsătorie de aproape 20 de ani și 8 copii împreună, Gheorghe Bibescu divorțează de ea în 1844, punând-o sub interdicție în ceea ce privește vastele proprietăți, administrate de o epitropie până la moartea ei. Domnul se recăsătorește la doar câteva luni (în 1845) cu Maria/Marițica născută Văcărescu și divorțată de Costache Ghica.

 

Bucureștiul datorează multe proiecte publice celor doi frați domnitori: pentru o vreme au colaborat în multe proiecte edilitare, demarând amenajarea parcului Cişmigiu, a parcului Kiseleff și a Șoselei Herăstrău-Băneasa, construirea Teatrului Naţional, pavări, amenajarea de fântâni și refaceri de biserici. Programul edilitar ia amploare după Marele Foc din aprilie 1847, urmat de programe susținute de restaurare și reconstrucție la bisericile Sf.Gheorghe nou, Mitropolie, Curtea veche, Antim. Foarte multe dintre proiecte sunt continuate în timpul domniei lui Știrbey.

 

Gheorghe Bibescu intră în conflict cu marea majoritate a boierilor și pierde sprijinul politic al Marilor Puterilor; domnia sa ia sfârșit prin izbucnirea revoluției din iunie 1848. Cheltuielile făcute și unele acțiuni controversate îi vor aduce critici dure și în plan extern. Cu toate că va mai încerca să candideze și să joace un rol politic, se va stabili la Viena, apoi la Paris, unde va și muri, într-un accident de trăsură.