Proiectul „Arhiva de arhitectură” vizează selectarea și digitizarea unor importante documente legate de începuturile arhitecturii și ingineriei bucureștene (documente, planuri, schițe) și conturarea carierei unor personalități ce și-au desfășurat activitatea în perioada 1830-1860: A. Hefft, X. Villacrose, M. Sanejouand, G. A. Burelly, C. Meyer, J. Schlatter, C. Beneș, J. și G. Freywald, J. și K. Hartl, H. Fensser, L. Lipizer, A. de Montbach, G. de Gaudi, J. Weltz. Pornind de la câteva nume, vehiculate de biografie, am ajuns în această etapă a proiectului la o galerie de 35 de personalități, pe care dorim însă să o extindem în 2015.
Chiar și numai rezonanța acestor nume străine ne evidențiază diversitatea culturală de la începuturile modernizării societății bucureștene din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Din punct de vedere stilistic, asistăm la răspândirea arhitecturii neoclasice și la importul de elemente romantice de factură neogotică și neoromanică (Rundbogenstil) în Valahia.
Inițiativa noastră a apărut ca răspuns la nevoia de recuperare a primei perioade a secolului al XIX-lea, aproape necunoscută publicului larg și chiar și cercetătorilor, pe fondul accesului limitat la documentele istorice, din cauza presupunerii că planurile s-au pierdut, a utilizării scrierii chirilice de mână, a documentaţiei în limba franceză sau germană gotică. Am ales cadrul istoric de la administrația generalului Kiseleff (1829-1834) până la interimatul lui Alexandru D. Ghica (1856-1858) cu unele prelungiri ale activității unor arhitecți până în perioada 1860.
Pentru că primele documente ne apar în fondurile cercetate (M.C.I.P., Eforia Școalelor, M.L.P., P.M.B. General) începând cu 1830 și pentru a avea o perioadă unitară, de 30 de ani, am hotărât delimitarea istorică „1830-1860” pentru această etapă a proiectului nostru. Ne dorim ca în cursul anului 2015 să demarăm cercetarea și a altor fonduri de arhivă, completând perioada analizată în cadrul acestui proiect, dar și continuând cu epoca Cuza. Sunt nenumărate personalități ale domeniului care își desfășoară activitatea chiar până în epoca lui Carol.
Bogăția de documente și mărturii vizuale prezente în fonduri mai puțin cercetate ale Arhivelor Naționale ale României, depozitarii acestor fonduri de arhitectură, este surprinzătoare. Identificarea, descifrarea, fotografierea și publicarea lor servește cunoașterii istoriei orașului și a patrimoniului arhitectural într-un an în care sărbătorim 555 de atestare documentară a Bucureștiului. Sperăm ca în cursul anului 2016 să reușim să depășim cele 100 de articole prezentate până acum.
În completarea acestui proiect, finanțat de Ordinul Arhitecților din România și Administrația Fondului Cultural Național, Editura Istoria Artei pregătește și un album tipărit, color, format landscape, cu cele mai importante planuri identificate de noi, care vine să pună bazele unei colecții de sine stătătoare, urmând ca pe viitor să pregătească un volum dedicat documentelor și analizei instituțiilor publice din această perioadă.