Nicolae Ghika-Budești
Nicolae Ghika Budești
Născut în 22 decembrie 1869, la Iași
Diplomat al Școlii Speciale de Arte Frumoase din Paris în 1901, echivalare din 1922
Sediul profesional în str. Sevastopol nr. 8
Cerere depusă în noiembrie 1937, aprobată în 1938
Decedat în 16 decembrie 1943
Legitimația nu mai prezintă fotografie
Ferpar “Colegiul Arhitecților din România”: ceremonia religioasă la Biserica Sf. Nicolae Buzești
Carte de vizită doliu a arh. Ion N. Ghika-Budești, fiul său
În cerere menționează că se înscrie atât de târziu pentru că a considerat de datoria Corpului să îi înscrie “de drept” pe arhitecții diplomați, inspectori generali; regretă că nu a fost înțeles de colegi. Depune jurământul la Facultate în 1938.
Prezintă diploma în original
https://arhivadearhitectura.blogspot.com/2021/01/nicolae-ghika-budesti.html
Nicolae Ghika-Budești a fost fiul lui Eugen Ghika-Budești (1843 – 1919), mare proprietar de moșii, dar și pictor și al Elenei Cantacuzino. Pictorul Theodor Pallady era nepotul ei de soră, iar arhitectul G. M. Cantacuzino, îi era nepot de frate.
Arhitectul a fost căsătorit din 1901 cu Madeleine Landrieu, cu care a avut doi fii, pe arh. Ion-Eugen (1902-1991) și pe geologul Ștefan (1904-1959).
Educație și carieră
1877-1881 Cursurile primare în Lausanne, Elveția
1881-1884 Cursurile liceale le urmează la Școala Monge din Paris
1884-1888 Termincă liceul la „Institutul Unit” din Iași
1889-1893 Cursurile Școlii de Șosele și Poduri din București, condusă de unchiul său, Gheorghe Duca
1893-1901 Cursurile de arhitectură la Școala națională superioară de arte frumoase din Paris; atelierul profesorului Victor Laloux (1850-1937)
1894-1900 Trăiește la Paris în mediul artistic
1901 Diplomat al Guvernului Francez
1905 Arhitect în cadrul Ministerului Cultelor si Instrucțiunii Publice, numit de Gogu Cantacuzino; transferat la Casa Bisericii, pe lângă care funcționa Comisiunea Monumentelor Istorice
1906-1943 Arhitect și șef al Serviciului Tehnic, consultant al Comisiei Monumentelor Istorice
1910 -1938 Profesor al Școlii de Arhitectură
1930 Membru de onoare al Academiei Române
1932-1935 Președintele Societății Arhitecților Diplomați din România
Publicații de referință
Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia în 4 volume, Arhitectura veche religioasă în Muntenia şi Oltenia – încercare de sinteză, Biserica Golia – Descrierea arhitectonică, Mănăstirea Probota, Artele minore bizantine şi romane, Arhitectura bisericii Domneşti din Curtea de Argeş – Originile şi influenţele ei, Restaurarea bisericii mari a Mănăstirii Cozia, diferite eseuri reunite după susținerea conferințelor
Nicolae Ghika-Budești este exemplul, prin excelență, al arhitectului-restaurator de monumente istorice și al profesorului care și-a dedicat viața pregătirii celor tineri. În cadrul Comisiei Monumentelor Istorice a întreprins o activitate neobosită pe șantiere, coordonând și evaluând lucrări, întocmind rapoarte și devize. În plus, experiența acumulată pe teren și cercetarea directă, l-au condus către aflarea unele răspunsuri în ceea ce priveau sursele de influență ale arhitecturii muntenești. Toate acestea au contribuit la elaborarea vastei lucrări dedicate „Evoluției arhitecturii în Muntenia și Oltenia” și a unor prelegeri susținute în țară și peste hotare.
Arhitectul și-a dedicat o bună parte din carieră extinderii Universității din București și realizării Muzeului de Artă Națională. Numărul caselor proiectate de el în capitală este relativ mic, fiind făcute mai ales pentru propria familie și pentru cei apropiați, membrii ai familiei Știrbey.
Stilul Ghika-Budești este inconfundabil și poartă o puternică amprentă moldovenească: cărămida aparentă, discurile ceramice smălțuite, ancadramente neogotice la uși și ferestre. Nelipsite sunt și turnul-foișor de inspirație mănăstirească, arcul-potcoavă, decorația cu „dinți de fierăstrău” și motivele geometrice. În mod special, arcul-potcoavă este particularizat, prezentând o acoladă în partea superioară. Cromatica fațadelor construcțiilor sale combină nuanțele de roșu-cărămiziu cu verdele ceramicii decorative și nuanțele deschise ale tencuielii în similipiatră. În concluzie, putem observa o sinteză a elementelor arhitecturii muntenești și moldovenești care au condus la un stil propriu Ghika-Budești.
Căutările sale în ceea ce priveau motivele bizantine și populare ale artei românești s-au concretizat și în câteva exemple de decorație interioară, proiectând și mobilier.
Lucrările sale bucureștene au fost prezentate pe larg aici.
1905-1906 Biserica Cuțitu de Argint (atribuită recent arh. George Sterian, ea nu apare în prezentarea făcută de fiul său, Ion N. Ghika-Budești)
1906-1941 Muzeul Național, Șos.Kiseleff nr. 3
1909 Casele familiei arh. N.Ghika-Budești, str. Sevastopol nr. 8-10
1909 Biserica greco-catolică, str. Polona nr. 50, antreprenori C. Cora și Bossy
1911 Institutul de seruri/ Laboratorul dr.I. Cantacuzino, Spl. Independentei 103, cu ing. George Balș
1911 Palat George Știrbey, Calea Griviței nr. 3-5, azi dispărut
1912-1928 Extinderea Universității (extinderea aripii dinspre str. Academiei, cu arh. Duiliu Marcu, 1912-1913; extinderea aripii din Piața I.C.Brătianu, str. Edgar Quinet, cu arh. Alexandru Baucher, 1924-1928); fiul său precizează că proiectul inițial trebuia să fie la Pod Elefterie, Blvd. Ardealului
1913 Vila M.V.Cantacuzino, str. Atena cu Aleea Alexandru, azi dispărută
1922 Casa ing. Panaitescu, str. Paris nr. 14a
1922 Casa M. Ghika-Budești str. Londra colț cu Berna
1933 Reparația Bisericii Radu-vodă
1943 Amenajează Camerele românești din Universitatea Pittsburgh
