Paul Smărăndescu

Paul Smărăndescu
Născut în 28 iunie 1881 la București
Sediul profesional și domiciliul în str. Luterană nr. 11
Diplomat al Școlii de Arte Frumoase din Paris în noiembrie 1906, diplomă echivalată la București în 1933
Arhitect-șef al Ministerului de Interne și Profesor șef de atelier la Academia de Arhitectură București
Prezintă o copie legalizată a dipomei franceze
I se emite legitimația nr. 212 din 1933

 

S-a născut în 26 iunie 1881 în familia lui Anghel și Agnes, în casa Smărăndescu de pe strada Mântuleasa nr. 38. A urmat cursurile primare la Școala Mântuleasa și a absolvit Liceul „Matei Basarab” în 1899. Intră primul din 13 candidați la admiterea în Școala de arhitectură bucureșteană, pe care o abandonează însă în mai 1902 pentru a se înscrie la cea pariziană, pe care o termină în numai trei ani (diplomă 1906). După ce întreprinde călătorii de studii în Italia, revine în țară și colaborează cu Dimitrie Maimarolu la Palatul Camerei Deputaților. În iunie 1909 este angajat arhitect-șef la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, pentru ca din 1912 să treacă la Ministerul de Interne (activ până în 1939).

 

Paul Smărăndescu a avut și o pregătire militară (1900-1901), activând în Regimentul 4 Ilfov, după care a participat în campania bulgară (sublocotenent de infanterioe în Regimentul 4 Argeș, 1913) și în Primul Război Mondial (locotenent și căpitan de geniu, 1916-1918).

 

Începând cu 1920 devine profesor la Școala de arhitectură din București, mai întâi la catedra de istoria arhitecturii, apoi din 1927 ca șef de atelier. În perioada 1938-1940 a fost decanul Facultății de arhitectură. A făcut parte din diferite comisii, societăți și asociații profesionale, o bogată activitate păstrându-se în arhiva sa și în domeniul expertizei în diferite dosare de la Tribunal.

 

Programul de arhitectură rezidențială este preponderent în cariera sa, realizând sute de case în stilul neoromânesc și unele imobile de apartamente cu elemente de factură tradițională. Pornind atât de la albumul său cât mai ales de la arhiva sa am întreprins mai multe vizite pe teren în zonele unde a creat mai multe locuințe, cercetarea întreprinsă până acum conducându-ne la mai multe atribuiri, pe care le-am inclus în paginile ce urmează. În cursul anului 2018 vom continua demersul de recuperare a activității sale și de valorificarea informațiilor din arhiva personală, lămurind unele atribuiri și completând lista clădirilor existente.

 

Din 1911 a fost căsătorit cu Elisabeta/Lisette Rădulescu, cu care a avut o fiică, Sanda. A încetat din viață în 12 ianuarie 1945.

 

Sursă:
Biblioteca Națională a României, Colecții speciale, Arhiva istorică, fond Alexander St. Georges, arhiva arh. Paul Smărăndescu (Adresez mulțumiri arh. Adrian Florin Bălteanu, istoricilor Alina Havreliuc și Raluca Tănăsescu pentru cercetarea întreprinsă)

 

Bibliografie:

Paul Smărăndescu, Lucrări de arhitectură 1907-1942, Institutul de Arte Grafice Mârvan, Tip. Universul, București, 1942

 
Pentru o selecție a lucrărilor sale bucureștene:

http://arhitecturaneoromaneasca.blogspot.com

 

A decedat la locuinţa sa din str. Luterană nr.11. unde trăia împreună cu soţia Elisabeta (Lyse) născută Rădulescu. Prin testamentul redactat la 1.02.1944 dispune ca imobilele sale (casa părintească din str. Pictor Luchian nr.17, cel din str.Luterană nr.11, cel din str. Bolintineanu nr.6, cele 5 prăvălii şi 4 apartamente din blocul situat pe Bd. Tache Ionescu nr.27, vila din Sinaia de pe str.Principele Nicolae nr.29) să revină fiicei Sanda Ghiulamila. Soţia primeşte uzufructul unor imobile şi un automobil Chrysler. Uzufructul celorlalte imobile revine surorilor sale : Ella Teodorescu şi Atty Săvulescu. În încheierea testamentului spune:

 

Doresc să mi se facă o înmormântare cât mai simplă, fără discursuri şi să se poarte cât mai puţin doliu după mine. Doresc ca atât fiica mea, ginerele meu, precum şi urmaşii lor să ducă viaţa de muncă şi de cinste pe care am dus-o eu.