Virginia Haret
Născută în 11 iunie 1894
Diplomată a Școlii Superioare de Arhitectură în 15 septembrie 1919, Prenume pe diplomă “Maria”
Sediul profesional în Blvd. Lascăr Catargiu nr. 14
Căsătorită în 1928 cu inginerul Spiru Haret, nepotul fostului Ministru al Cultelor și Intrucțiunii Publice
Nepoată de frate a pictorului Ion Andreescu, Virginia Andreescu s-a născut în 1894 în București şi din 1928 a fost căsătorită cu un nepot de soră al lui Spiru C. Haret. Au avut un fiu, pe ing. Radu Haret.
După bacalaureatul la Liceul ”Mihai Viteazul” din București, cu sprijinul ministrului Spiru C. Haret obține o licență specială, absolvind Școala Superioară de Arhitectură din București la 6 iulie 1919 cu mențiunea ”foarte bine”, fiind prima femeie-arhitect din România. A fost elevă în atelierul arh. Petre Antonescu. Ulterior, în perioada 1921-1922, a avut o specializare la Roma. Societatea Arhitecților din România a trimis-o la congrese internaţionale la Bruxelles, Roma, Paris, Moscova şi Berlin.
A lucrat pentru Comisia Monumentelor Istorice între 1918-1921, apoi pentru Ministerul Învăţământului Public între 1921 şi 1947. Cel mai înalt grad atins în minister a fost cel de inspector general în arhitectură. Din 1947 până în 1951 a avut o colaborare cu A.G.I.R. Din 1953 devine membră a Uniunii Arhitecţilor din România.
Printre primele sale lucrări, executate împreună cu I. Pompilian, regăsim un imobil pentru societatea „Construcţia Modernă” din str. Frumoasă nr. 50-56, colţ cu Calea Victoriei şi care cuprinde şi o sală de spectacole cu 1200 de locuri (1922).
Dintre cele peste 130 de lucrări realizate menţionăm:
- Proiect şi realizare lucrări la blocul Tinerimea română din blvd. Schitu Măgureanu (1923)
- Vilă pe str. Paris 43, București (1923)
- Aripa dinspre Șerban Vodă a Liceului ”Gheorghe Șincai” (1924)
- Școala Primară din Socola, Iași (1925)
- Aleea Spătarului (1926);
- Petru Rareș 17-21 (1926);
- Liceul D. Cantemir, Bd. Dacia, București (1926)
- Blocul Societății Locuințelor Eftine din Piața Rosetti colț cu Hristo Botev (1926)
- Teatrul-cinema din Govora (1928)
- Dacia 41, București (1929)
- Imobil personal pe fostul blvd. Ana Ipătescu nr. 14 (azi Lascăr Catargiu)
- Școala normală de fete din Bârlad cu internat şi sală de gimnastică şi anexe (1931)
- Vilă pe bd. Castanilor din Târgoviște (1932)
- Eroilor 18, București (1932)
- Școala comercială din str. Traian, București, suprapunere 2 etaje şi amenajare interioară, sală de festivităţi (1933)
- Liceul de Fete din Focșani (1933)
- Casa Lucia şi dr. G. Mândrescu din str. Republicii 28 -fostă Lahovari- Giurgiu (1934)
- Liceul de fete ”Domnița Rucsandra” din Botoșani, adăugiri şi amenajări diverse
- Radu și Elena Perianu , Bd Kalinderu nr. 18 (1933-1934) NU STIU CE E ASTA
- Biserica Ghencea, Calea 13 Septembrie, București (1934)
- Casa Panait Mazilu în Str. Popa Savu 76 (1935)
- Casa Constantinescu din str. Bitoliei 17 (1936)
- Vilă pe str. Furnica din Sinaia (1937)
- Madrid 5B
- Povernei
- strada Dr. Obedenaru (Cotroceni)
- Școala de meserii din Ploiești, adăugiri şi amenajări
- Casa Dumitru Stoica din str. Veronica Micle (1936-1937)
- Facultatea de Medicină din București– uzina de forță, foișor de apă, muzeul de anatomie/ Centrul de Cercetări Antropologice
- Alte edificii şcolare în Pitești, Tecuci, Cluj-Napoca, Făgăraș, Ploiești
- Proiecte tip de Școală Primară cu 2,3,4 şi 7 clase, în diferite variante, cu şi fără sală de gimnastică şi locuință pentru director, care s-au executat pe tot cuprinsul țării
- Stația Meteorologică şi Pavilion birouri la Băneasa
- Depozite și locuințe pentru Banca Viticole
- Pe DN1, între Comarnic și Sinaia trei fântâni comemorative
De-a lungul timpului a colaborat cu editurile Tehnică (documentarea pentru cele trei volume ale ”Manualului arhitectului proiectant” publicat de Gheorghe Radu şi Chițulescu Traian în 1954) şi Arta.
O componentă esenţială a carierei sale a fost formarea tinerelor arhitecte în instituții de învățământ. A făcut parte din comisiile permanente ale Învățământului tehnic, a lucrat la Casa Școalelor şi ca profesor în şcolile tehnice ale Ministerului de Construcţii.
Lucrările ei publicistice prezintă o prioritate feminină, începând cu deceniul al treilea al secolului al XX-lea colaborând cu reviste de specialitate. De asemenea, a lucrat cu arh. Nicolae Ghyka – Budești la ampla lucrare ”Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia” (1930) şi a publicat articole în revista ”Arhitectura” (nr.12/1938, pp.5-12), ”Artele Frumoase”. În ultimii ani ai vieții a elaborat monografia: „Istoricul clădirii Teatrului Național din București”.
A realizat numeroase lucrări de artă grafică, existând si astăzi la Academia română desene, acuarele, tablouri create de ea.
Concursuri la care a participat: o aripă nouă la Ministerul Domeniilor din București – locul II (neexecutat), Băi Făgăraș – locul I (neexecutat), internat pentru Școala de Meserii din satul Năsăud – locul II (neexecutat), concurs de timbre pentru direcţia unei fabrici.
Surse: B.A.R. mss., fond Spiru C. Haret, ing. Radu Haret, fișa Arhiva U.A.R, revista Arhitectura nr.5/1976, pp.33-41, Artele Frumoase 1923
Observație: este posibil ca numele și numerele străzilor să nu indice situația prezentă, cercetarea având la bază documente vechi
