Spitalul Filantropia

Cu venituri de la moșiile Arnota și Govora se decide construirea spitalului din Craiova. La 12 iulie 1846 a avut loc la Craiova punerea pietrei de temelie a Spitalului Filantropia, eveniment consemnat și pe prima pagină a „Vestitorului românesc”[1]. Se menționează inițiativa anterioară, din 1844, a „marelui logofăt și cavaler Ioan Bibescu” care organizase un spital gratuit, dar care nu se pare că nu făcea față numărului mare de bolnavi. Putem să presupunem astfel, judecând și după intervalul cronologic, că inițiativa locală a logofătului fusese menită să suplinească lucrările nerealizate la vechile case ce adăpostiseră spitalul de lângă Cazarma veche.

 

Ceremonia s-a desfășurat sub un umbrar amenajat special, Ioan Bibescu folosind de pe tavă o mistrie și ciocanul de argint, așezând trei cărămizi și o placă de marmură și o cutie de plumb cu o medalie de argint, o sticlă cu un document și diferite monede.

 

Se spune în articol că pe avers medalia era inscripționată cu „În zilele Măriei Sale Domnului GEORGIE D. BIBESCU VVD. și a M.S. Doamnei MARIA în anul mîntuirei 1846, al domniei 4 lea”, iar pe revers cu „Pus-a temelia acestui spital D. marele Logofăt Ioan Bibescu, fratele Măriei Sale.” Cu mici modificări, precurtându-se, acest text a fost găsit de Traian V. Turtureanu[2] pe o medalie din departamentul numismatic al Academiei Române, singurul exemplar cunoscut și el presupune că autorul articolului, Ioan Maiorescu, ar fi și cel care l-a redactat pentru inscripționarea medaliei de argint.

 

Actul de ctitorie, pe două foi, a fost pusă într-un cilindru. „Pe cea dintâi d’asupra este marca Ţărei în glorie – supt ea marca judeţului, iar mai jos scrise caligrafic aceste cuvinte cu litere strămoşeşti romane: «În zilele Măriei Sale Domnului Georgie D. Bibescu VVD, ş’a M. S. Doamnei Mariei. În anul dela mântuirea lumei 1846; iar al Domniei M. Sale anul IV. Pus’a piatra de temelie acestui spital dumnealui marele logofăt şi cavaler Ioan Bibescu fratele Măriei Sale. Fost’a atunci logofăt al credinţei mult stăruitor într’aceasta dumnealui marele logofăt şi cavaler Emanoil Florescu; iar Prezindent Magistratului Craiovei era dumnealui marele clucer Constantin Zătreanu»“. Pe cea de-a doua foaie, a fost scris același text în litere „ciriliene amestecate cu romane, după cum se scrie prin şcoli. Aceasta s’a pus dinadins, ca viitorimea să cunoască epoca de la slove la litere, întru care ne aflăm“.

 

Unchiul domnitorului, Ștefan Bibescu vinde terenul pe care se va construi spitalul, prevăzut a se inaugura în septembrie 1847. [3] Totuși lucrările înaintează cu greu, iar în august 1848 se sinucide și arhitectul Gheorghe Canaciu[4]. În 1850, nemulțumit de amânările și nefinalizarea lucrărilor la spital, domnitorul hotărăște trecerea lui sub directa supraveghere a magistratului orașului.[5] În acel raport se amintește de devizul arhitectului Johann Schlatter, posibil și autorul planurilor spitalului. Totuși lipsa de bani și cheltuielile mereu în creșetere duc la nedeschiderea spitalului nici la sfârșitul anului 1852. Abia în 1853 se inaugurează spitalulul care a costat 456831 lei.[6] Domnitorul cere atunci suplimentarea numărului paturilor la 50, precum și înființarea a 15 paturi pentru boli venerice. În 1855 se ajunge la un număr de 100 de paturi, dar spitalul va mai funcționa doar 10 ani, fiind închis din lipsă de fonduri, apoi va trece sub administrarea orașului.[7] Eforia spitalelor a reluat ajutorul din 1871, inițial de 60000 lei, apoi din 1896 de 30000 lei.[8]

 

[1] Anul 10, nr. 58, 27 iulie 1846, p. 1, I.M., transcriere proprie din chirilică, ediție digitală a B.C.U. Cluj

[2] D.J.D.A.N., fond Articole, Studii, Monografii, dosar 36, Traian V. Turtureanu, Contribuții la cunoașterea Craiovei de odinioară, f.9

[3] D.J.D.A.N., fond Articole, Studii, Monografii, dosar 36, Traian V. Turtureanu, Contribuții la cunoașterea Craiovei de odinioară, f.9

[4] Idem

[5] Al. G. Găleșescu, Eforia Spitalelor Civile din București, Tipografia G.A. Lăzăreanu, 1900, p. 818

[6] Ibidem

[7] Idem, p. 824

[8] Idem, p. 832