Casa Balș

George Balș s-a căsătorit în 1897 cu prințesa Maria (Marieta) Știrbey (1876-1963), fiica principelui Alexandru B. Știrbey și sora lui Barbu A. Știrbey. Din contractul lor de căsătorie, aflăm că mireasa primea un trusou de 25000 lei și dorea să investească 200000 lei din succesiunea averii părinților în construirea și mobilarea unei case. Împreună au avut patru copii: Zoe (1897-1991), Alexandru (1898-195?), Ion (1901-1980), Matei (1905-1976).
În 1897 găsim numele lui George Balș în str. Silfidelor 4. În 1901 familia era mutată la Constanța, probabil pe timpul lucrărilor la Port.

În 1902 îi regăsim din nou pe George și Marieta Balș în București, în str. Scaune, deci în apropierea verilor Basarab Brâncoveanu. Totuși este posibil să fi fost o casă închiriată, căci în anul următor îi găsim locuind în palatul Știrbey de pe Calea Victoriei.

Abia în 1908 mai aflăm noi informații despre locuința lor din București, care de data aceasta se afla în str. Brezoianu nr. 17. În lista clădirilor realizate de arhitectul Josef Jacob Schieffeleers aflăm și această casă Balș, fără să cunoaștem însă anul de construcție.

În 14 mai 1913 firma antreprenorilor italieni Vignali și Gambara707 depune solicitarea de autorizație de construcție, în numele inginerului Balș, pentru proprietatea acestuia din str. Buzești nr. 100: „o clădire din cărămidă și piatră naturală, compusă din parter și 2 etaje, în valoarea de 200.000 lei”.

Suprafața construită a casei Balș fost de 377, 20 m.p. Autorizația emisă în 20 mai cuprindea o altă descriere: „în curte pe dreapta, restrasă la peste 6 metri din aliniere, un corp de clădire cu 2 și 3 caturi, de zid masiv și piatră, acoperit cu metal, după planurile întocmite de Inginerii Vignali – Gambara și pe suprafețele plătite.”

Construcția atrage atenția prin stilul italienesc, cu anumite elemente de neo-românesc și prezintă în partea dreaptă un volum vertical mai înalt, cu 3 etaje, cu intrare separată, pentru servitori. Nenumărate ferestre cu arcade în plin cintru străpung fațadele, observându-se o varietate de grupări: simple, duble, bipartite, triple egale sau triple cu cea din mijloc mai înaltă. Deasupra intrării, la etaj, s-a optat pentru un balcon pe patru coloane și un acoperiș cu șindrilă. Baza construcției este marcată printr-un bosaj din pietre mai deschise la culoare, iar la ancadramentele ușilor și ferestrelor s-a folosit cărămida. Tot cărămidă, în forma unor romburi, s-a utilizat și la parapetul balconului de la primul etaj și la pervazele unor ferestre.
Gardul de lemn indică faptul că poza a fost făcută înainte de toamna anului 1914. În 28 octombrie 1914 inginerii-arhitecți italieni711 solicitau o nouă autorizație de construcție a gardului, din piatră naturală și acoperit cu țiglă, pe o lungime de 32,65 m.p. (fațada de la stradă). Acesta a fost conceput în deplină concordanță cu stilul casei.

Pentru reconstituirea interioară apelăm la amintirile lui G. M. Cantacuzino despre George Balș: „La București însă, era adevărata lui cetate. Casa e concepută în funcția unei mari camere de lucru, în care se înșiră una dintre cele mai bogate și complete biblioteci particulare din țară. Acolo primea, dar mai ales gândea și lucra. Între rafturile, în care domnea o impecabilă ordine și o fereastră largă, din care putea zări geometria colorată a unei grădini cu parter de mușcate și largi peluze, a trăit la masa lui de lucru ore lungi de muncă și sintetizare a vechilor noastre monumente, din care se desprinde spiritul ermeticilor legi ale foștilor maeștri.”
Casa Balș a fost naționalizată în 1950713, aflându-se atunci în proprietatea fiului Ion. A fost demolată în 1989.

Arhiva P.M.B., dosar 168/1913

Arhiva P.M.B., dosar 207/1914