Casa Carol Benisch
Nu avem informații despre perioada achizionării terenurilor din strada Luminii, din Mahalaua Amzei, actuala strada gen. Christian Tell. Cercetând inventarele realizate după moartea sa, constatăm însă mai multe împrumuturi ipotecare referitoare la loturile de teren din str. Luminii, probabil achiziționate în diferite etape, de-a lungul perioadei 1880-1890. Familia Benisch a deținut terenuri la nr. 12-18, proprietatea fiind destul de vastă.
În 16 iulie 1881 Carol Benisch depunea o solicitare de autorizație a efectuării unor reparații la fațada casei din str. Luminii nr. 12, precum și pentru construirea unei bucătării de vară și săli de mâncare în forma unui pavilion în stil elvețian, situat în curtea proprietății sale. La dosar nu s-au mai păstrat documentele vizuale care ne-ar fi putut indica starea casei vechi.
În 22 martie 1890 arhitectul Oscar Beniș, fiul lui Carol Benisch, depunea în numele tatălui său o solicitare de autorizație de construcție a unei case noi în str. Luminii nr. 12 și cerea așezarea cărămizii pe trotuarul din fața proprietății familiei. Pentru aceste lucrări s-au achitat 105, 45 lei, taxele aferente Primăriei orașului București.
În 19 iunie se obține autorizația de construcție nr. 12169 pentru casele de zid masiv lucrate cu mortar de var, învelite cu metal. Suprafața construită la parter era de 106, 85 m.p., iar la etaj de 83, 61 m.p.
Planurile prezente la dosar sunt semnate de arhitectul Carol Benisch și ne înfățișează o casă în stil neoclasic, simetrică la fațada principală, amplasată pe „cotitura” străzii, ceea ce a determinat proiectarea unui salon semicircular. Din planul de situație observăm prezența spre partea posterioară a curții a unor posibile dependițe (cele din 1881?) și a unor amenajări peisagistice: ronduri, tufe și boscheți. Accesul se făcea prin trei intrări, posibil aferente diferiților membrii ai familiei arhitectului și personalului de serviciu.
1896 Decesul arhitectului Carol Beniș a survenit în 18 octombrie, în casa sa din str. Luminei. Înmormântarea a avut loc în cimitirul catolic de pe Calea Călărași.
În succesiunea averii sale, apar următoarele proprietăți:
- Imobilul cu dependințele și terenul din str. Luminii nr. 12
- Imobilul cu dependințele și terenul din str. Luminii nr. 14
- Imobilul cu dependințele și terenul din str. Luminii nr. 18
- Imobilul cu dependințele și terenul din str. Luminii nr. 20
Imediat după moartea sa, în iulie 1897, Olga Beniș/Benisch solicita autorizație în str. Luminii nr. 12 pentru reparații radicale: schimbarea tocurilor ușilor și ferestrelor, a zidăriei și a învelitorii. Credem că era vorba despre corpul de clădire din stânga, din Intrarea Christian Tell, azi demolat integral.
1907, 1908, 1911 Doamna L. L. Tack, născută Benisch, locuia în str. Luminei nr. 18. Soțul Lucien era directorul Metalurgiei Române (fostele Uzine Lemaitre) și anterior locuiseră în str. Văcărești nr. 229. (Tout-Bucarest. Almanach du High-Life, Impr. Independența, București, 1907, 1908, 1911) De altfel, dacă studiem cu atenție planul cadastral din 1911, numele ei apare pe cel puțin trei proprietăți în zonă. În 1922 Olga Beniș din str. Christian Tell nr. 14 solicita autorizația de construire pentru un garaj, după planurile arhitectului Cristofi Cerchez.
Proprietatea principală cu casă a trecut apoi în posesia familiei Patzelt, prin căsătoria Emiliei Benisch cu doctorul George Patzelt. Acesta solicita în 1904 construirea unei bucătării „de zid, alipită de corpul principal de clădire cu care se va lega atât prin zidărie cât și prin acoperiș” în str. Luminei nr. 16. Planurile sunt semnate de Gallo Giovanni.
Următoarea generație care a locuit în fosta casă Carol Benisch din str. Luminii, a fost cea a nepoatei arhitectului. În săptămâna 6-12 februarie 1915 arhitectul francez, născut în Bucuresti, Ernest Doneaud (1879-1959), divorțat, domiciliat în str. Alexandru Lahovari nr.33, se căsătorea cu tânăra Georgeta Gabriela Patzelt, din str. Diaconeselor nr. 9. (Monitorul Comunal, anul XIX, nr. 7, 15 februarie 1915, p.99) Familia Doneaud a locuit în strada Christian Tell nr. 16 până la ocupația germană a Bucureștiului. Doneaud participă în primul război mondial, ca arhitect al Ministerului de Război, având gradul de locotenent, construind sau reparând ateliere și garaje de mașini și ambulanțe la Bârlad. La întoarcerea sa în București, în aprilie 1919 constată pagubele suferite de casa și atelierul său din str. Luminii.
Este posibil ca în perioada interbelică arhitectul Doneaud să fi adus modificări casei principale sau să se fi întreprins alte lucrări la dependințele din curte, documentele din arhiva Primăriei nefurnizându-ne însă alte informații. Într-o fotografie a demolărilor din 2013 se poate vedea un corp nou de casă, în curte, datând probabil din perioada interbelică. După divorțul de arhitect, Gabriela Georgeta Doneaud revine la numele de Patzelt și se recăsătorește în 1939 cu Teodor Davila, fiul lui Alexandru și nepotul doctorului Carol Davila.
În prezent se mai păstrează doar fațada de la stradă a casei principale, două saloane laterale și cel semicircular cu elementele decorative de epocă.
Extras din monografia Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură, Ed. Istoria Artei, București, 2015