Imobil I Ernest Doneaud

În 24 mai 1919 are loc tranzacția de vânzare-cumpărare dintre Constantin Drăguțescu și inginerul Grigore Cristescu ce privea terenul și 2 imobile cuprinse între str. Episcopiei nr.6 și str. Poșta veche (viitoarea str. Nicolae Golescu) nr. 7 – 7bis. În 16 august 1919 arhitectul Ernest Doneaud cumpără de la Grigore Cristescu din str. Academiei 100 (probabil locuia temporar la Hotel Excelsior) proprietatea pentru suma de 290.000 lei (din care 120.000 urma să o achite în tranșe, timp de 5 ani), vânzătorul fiind dator Creditului Urban și Băncii Agricole.

În data de 25 decembrie 1920 arh. Doneaud solicită Primăriei stabilirea alinierii pe strada fără nume ce separa lotul lui de Ateneul Român, în vederea începerii în primăvara următoare a lucrărilor la imobilul proiectat. Imobilul era unul destinat apartamentelor, ceea ce ne îndeamnă să apreciem că intenția arhitectului fusese să investească într-un teren central, ce i-ar fi adus beneficii materiale din vânzarea sau închirierea apartamentelor: „Sunt convins, Domnule Președinte, că față de nevoia ce o are populația în București de a găsi locuințe, îmi veți da tot concursul ca să pot fără întârziere executa această clădire, după planurile ce le am conceput și care va da adăpost unui număr însemnat de locuitori, și în același timp va împodobi și orașul cu un imobil estetic și monumental.” (Arhiva Primăriei Municipiului București, dosar 26/1920)

Oficialitățile tergiversează stabilirea alinierii, care uneori este de doar 10 m., alteori de 12 m. și doresc exproprierea unei porțiuni din terenul lui Doneaud. Abia în 6 martie 1922 regăsim solicitarea arhitectului pentru autorizația de construcție pentru o clădire cu parter și cinci etaje, valoarea construcției fiind estimată la 8 milioane de lei. Adresa sa la acea dată era în str. Christian Tell nr. 16. La 13 martie Doneaud primește autorizația de construcție pentru un corp de clădiri cu pivniță, parter, mezanin și 3 etaje până la înălțimea de 17,50 m. precum și două etaje retrase.

Din negocierile cu arhitectul Doneaud, înțelegem că acesta a renunțat la un etaj al propriului imobil pentru a se conforma înălțimii de 17 m., sub cei 18 m. ai Ateneului.

În 27 decembrie 1922 aflăm și de alți proprietari ai terenului cumpărat anterior de Doneaud, din care acesta le vânduse în primăvară o suprafață de 170, 58 m.p. în str. Episcopiei nr. 5 colț cu str. N. Golescu nr. 7 și 7 bis; aceștia erau Gisi Mladenovici, inginerul Dionisie Germani și avocatul N. Stănescu din Calea Rahovei nr. 24. Practic ei deveneau asociații arhitectului care construia după planurile proprii ambele clădiri. Imobilele aveau prevăzute o intrare de serviciu și curtea interioară comune. De asemenea, Doneaud și ceilalți proprietari împărțeau costurile scării principale și ale instalării ascensorului, precum și plata portarului comun.

Până în decembrie 1922, Doneaud ridicase două imobile, al său ocupând o suprafață de 160 m.p., iar cel al proprietarilor Mladenovici-Germani-Stănescu 170 m.p.

Arhitectul Doneaud a locuit la ultimul etaj, grilajul balconului purtand si astazi initialele sale, E si D.