Propr. Pleșoianu

În data de 2 mai 1891 inginerul Virgil Pleșoianu, cu o vastă proprietatea în zona Grădinii cu cai – bulevardul Elisabeta nr. 39, dorește construirea unei case de grădinar. Pe terenul său, de formă trapezoidală, se poate observa o grădină și amplasarea ipotetică a unei viitoare case principale.  (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 20/1891, f.107) În vară depune o nouă cerere, pentru proprietatea  de la nr. 37, posibil aparținând unui vecin sau interpus, Roguski, pentru construcția unor dependințe (grajd cu șopron) de 99, 26 m.p. Casa ce apare marcată pe planul său de situație poartă ca an de construcție 1890-1891. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 22/1891, f.19)

Virgil Pleșoianu, domiciliat în bulevardul Elisabeta nr. 37, și-a deschis o fabrică de cărămidă în 1892 pe Șoseaua Filantropiei nr. 79, la 300 m. de bariera orașului București. Odată cu extinderea orașului, terenul nu a mai fost rentabil și a renunțat la fabrică.

Inginerul – cu adresa în str. Modei nr. 4 – solicită în 19 septembrie 1896 autorizație de construcție în str. Raionului nr. 48, planurile fiind realizate de arh. Constantin Fink. Amintim că tot la el apelase la sfârșitul lunii august și arhitectul Louis Blanc când a proiectat construcțiile pe proprietatea sa din Șoseaua Bonaparte, deci probabil că recomandarea a venit de la asociatul său. Apreciem că era vorba de o suprafața foarte mare de teren pe care dorea să construiască Pleșoianu, căci una dintre case era retrasă cu 80 m. de la stradă, iar alta cu 120 m. Parcela sa se afla la granița între ocolul III și IV. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 1049/1896)

În 10 și 16 septembrie 1898 Pleșoianu este somat de reprezentanții primăriei să se prezinte la Serviciul Tehnic cu actele de proprietate, planul de situație din str. Eliade fără număr – Câmpul Colentinei și autorizația de funcționare a fabricii de nisip și cărămidă. Cu acest prilej aflăm că se asociase și în acest caz cu arh. Louis Blanc și că aveau și un chiriaș pe nume Lazăr Wechsler. Din scrisoarea redactată de Plețoianu în 9 octombrie mai aflăm informații despre istoricul întreprinderii. Cei doi mai fuseseră amendați și se dorise închiderea fabricii, dar Judecătoria ocolului II respinsese cererea primăriei. Procesul a continuat până în octombrie 1902 când aflăm că nu mai funcționau, probabil din cauza atâtor întreruperi ale activității. (A.N.D.M.B., fond P.M.B .Tehnic, dosar 297/1898)

Nu știm dacă inginerul a și locuit în str. Raionului, dar în primăvara anului 1899 îl găsim în str. Sărindar nr. 6 unde arhitectul constructor a fost N. Ivanovic. În Consiliul din 29 mai se obține derogarea pentru regimul de înălțime în piața Sărindar, dar inginerul Pleșoianu renunță de bună voie. Lucrările sunt totuși întrerupte de primărie care contestă ridicarea celui de-al treilea etaj al casei, arh. Ștefan Ciocîrlan fiind cel care dispune această măsură. În 12 august casa era deja gata, iar funcționarii din primărie observau că nimeni nu se prezentase să ia și autorizația în original. În 13 octombrie funcționarii constatau încă o abatere, construirea unui grajd fără autorizație de la primărie. În acel moment al solicitării unei noi autorizații, numărul proprietății era deja 22. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 471/1899)

În august 1899 Pleșoianu, cu reședința în str. Brezoianu nr. 26 bis, era deja proprietarul unei suprafețe de 60 de pogoane în comuna Colentina, pe malul Lacului Tei. Aici de afla o veche carieră de nisip și pietriș și o fabrică de cărămidă, inginerul plângându-se de concurența pe care o avea de la cele din centrul orașului, care erau și subvenționate de primărie. Pleșoianu se decide să înființeze aici o fabrică de bazalt și de piatră artificială, investind în instalații care combăteau și poluarea. Totuși primăria invocă distanța mică de oraș și până în 18 aprilie 1900 inginerul nu demarează lucrările.

Inginerul afirma că trasase deja 14 străzi și pe terenul său se instalase o colonie de locuitori pentru care era interesat să păstreze curățenia aerului și a zonei, în general. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 176/1899)