Cristofi Cerchez

Cristofi Cerchez a trăit între 1872-1955 și a devenit inginer după ce a absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele în 1894.

 

A beneficiat ulterior de o bursă privată pentru a urma cursurile de arhitectură de la Politehnica din Milano (între 1895-1898 Școala de Arte Frumoase, secția arhitectură civilă).

 

La întoarcerea în țară este influențat de stilul arh. Ion Mincu (1852-1912), dar își conturează un stil propriu, definit într-o primă perioadă (1898 – 1910) prin case cu cerdac, marcate lateral de turnuri-foișor (vila Eugeniu Stătescu, vila Minovici). În perioada următoare, renunță la elementele de verticalitate, predominând construcțiile cu un singur etaj (1911 – 1914: vilele  Zentler, Candiano – Popescu, Stanovici; 1922-1932: vila Mătăsaru, vila proprie din str. Sf.Ștefan 13A, vila Argetoianu, vila Răducanu).

 

Cerchez a fost puternic influențat de casele de târgoveți de secol al XVIII – XIX -lea ce prezentau geamlâcuri și erau ornate cu panouri de stuc și stâlpi decorativi cu capiteluri cu elemente palmate. Arhitectul optează pentru asimetrii ale fațadelor și volume în retragere. Intrările copiază poarta țărănescă ”gârlici”. Din zona musceleană adoptă ”arcul eliptic” care încadrează ușa de intrare, dar uneori și ferestrele.

 

Casele proiectate de arh. Cerchez nu depășesc două niveluri, având în general subsol (pivniță), parter și etaj. La parter sunt spații de primire și de petrecere a timpului în familie (hall, sufragerie, salon, birou). La etaj se găsesc dormitoarele cu băi și toalete și alte camere (de exemplu, pentru servitori).

 

Lucrările arhitectului au fost prezentate pe http://cristoficerchez.blogspot.ro/, într-un album monografic apărut în 2012 și într-un traseu urban.