Giovanni Balzano

Nu se cunosc niciun fel de date personale despre inginerul italian.  A fost inginerul portului Trieste și a fost angajat în 1844 cu un contract pe 5 ani, în serviciul drumurilor. (M.A.E., arhiva istorică, dosar 52/2188/1848, Secretariatul Statului) Din 1845 a fost directorul general al podurilor și șoselelor.

Cel care l-a adus în țară a fost marele vornic Barbu Știrbey, prin reprezentantul său, Philippsborn .  Printre lucrările principale enumerăm Cheiul Brăilei și drumuri și poduri. La recomandarea lui Balzano, va veni în țară și Petre A. Tabai. Tot el l-a adus în 1845 și pe Francisco Bonomelli.

1845 planurile Teatrului cel Mare

1846 lucrase deja: șoselele Vîrciorova – Turnu Severin – Craiova; Craiova – Slatina; Slatina – Pitești; București – Băneasa – Cornești; Buzău – Ploiești; Buzău – Focșani; Buzău – Brăila; Brăila – Galați; drumul Sibiului pe Valea Oltului; drumul Brașovului pe Valea Prahovei; București – Ploiești

lucra la: București – Giurgiu; Pitești – Tărgoviște; Târgoviște – Crețulești

1845-1847 realizează podul de la Slatina

1848 construiește grajduri pentru trupele rusești (A.N.R., fond M.L.P., dosar 51/1848), baie cu abur în spitalul militar  și lucrează la Spitalul Dudești (carantină) și grajduri și remize în satul Dudești (M.A.E., arhiva istorică, dosar 52/2188/1848, Secretariatul Statului)

1849 se semna inginer-șef al drumurilor și podurilor, în serviciul împăratului austriac

În arhive regăsim și numele unui alt personaj, care ar putea fi și el italian: Alexandru Balsama

1857 reparații la Mănăstirea Snagov, împreună cu arh. Julius Freywald (A.N.R., fond M.L.P., dosar 36/1857)