Ion D. Berindey

A fost fiul lui Dimitrie Berindey și al Anei Slătineanu, fiind născut în 1871. A început studiile la Școala de Poduri și Șosele, dar a plecat la Paris, unde a studiat în atelierul Duray. După 2 ani de pregătire, este admis la Școala de Arte Frumoase, secția de arhitectură, unde va studia între 1891-1897.

1899 – 1901 este numit arhitect-șef al Serviciului Tehnic din Ministerul de Interne

1900 – 1906  predă la Școala de arhitectură

1916 – 1918 inspector general al Crucii Roșii și vicepreședinte în Comisia Interimară a capitalei

A făcut parte din Consiliul Permanent din Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Consiliul Tehnic Superior (Ministerul Lucrărilor Publice) și Comitetul de planificare și sistematizare.

A ocupat de mai multe funcția de vicepresedinte al Societatii Arhitectilor Români.

A fost căsătorit de trei ori, având un fiu arhitect, pe Ion I. Berindey (1897-1982) și a încetat din viață în 1928.

Surse: Sidonia Teodorescu, Mari arhitecți bucureșteni, Ion D. Berindey, Ed. Vremea, București, 2014

Lucrări:

1900 – 1907 Leagănul Sf. Ecaterina, Șoseaua Kiseleff (1907 extindere arh. Grigore Cerkez) (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 261/1900)

1901 – 1906 Palatul Gheorghe Gr. Cantacuzino, Calea Victoriei (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar

1902 – 1903 Casa Alexandru Florescu, str. H. Coandă nr. 22

1909 Anexe la Palatul de Justiție (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 314/1909)

1911 vila Maria Ioanid, Parcul Ioanid, parcela nr. 19 (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 219/1911)

1911 vila Leopold Gsur, Șos. Kiseleff (dosar 344/1911)

1913 vila Nicolae Iatan Poenaru (dosar 529/1913)

1913 garaj pe propr. Alexandru Florescu, str. Henri Coandă nr. 22 (Arhiva P.M.B., dosar 202/1913)