Ion Mincu

Deviza lui Mincu a fost ”VIRTUTI ET GLORIA”

 

„Altă dată l-am întrebat de ce nu s-a mulţumit cu meseria de inginer, ci a irosit atâţia ani învăţând arhitectura. ”Ce vrei, maică – mi-a răspuns – una e meserie, cealaltă o artă. Şi eu simţeam în mine dorinţa de a crea pe care nu mi-o putea satisface ingineria”” (B.A.R., cabinetul de manuscrise, A.932, Maria Băbeanu, născută Mincu, Câteva amintiri despre Mincu, 1960).

 

1849/1851/1852 s-a născut în parohia Sf. Mina din Focşani, părinţii săi fiind Pavel şi Maria. Anul naşterii 1849 este avansat de istoricul Mihai Sorin Rădulescu în cartea sa, Cu gândul la lumea de altădată, Ed. Albatros, 2005, iar locul naşterii este plasat în oraşul Târgovişte (Credem că este vorba de un alt elev cu același nume).

 

Anul 1851 este confirmat în amintirile fiicei sale, Maria Băbeanu, de elevul său, arhitectul Cegăneanu, şi de lucrarea monografică pe care i-a dedicat-o prietenul său, Nicolae Petraşcu.

 

Anul 1852 este confirmat de propria declaraţie la înscrierea la Şcoala de Belle Arte din Paris (apud M. S. Rădulescu), dar şi de certificatul de căsătorie din 1887, în care se menţionează faptul că arhitectul avea 35 de ani. A avut trei fraţi, dintre care se remarcă Ştefan, profesor de desen, şi patru surori, dintre care poate fi amintită Sultana, mama scriitorului şi diplomatului Duiliu Zamfirescu.

 

1862-1868/1870 studiile gimnaziale şi liceale. Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti, după cum afirmă istoricul Mihai Sorin Rădulescu, op.cit., potrivit foilor matricole din Arhivele Naţionale. Ucenicii lui Mincu confirmă studiile la Liceul „Unirea” din Focşani şi bacalaureatul în 1870.

 

1870-1873 Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, inginer, ulterior membru al Societăţii Politehnice în 1885.

 

1873-1877 Inginer-şef al jud. Putna, la Focşani, (cu intermitenţe), apoi construieşte şoseaua Ploieşti-Predeal, membru în comisii la Primăria Bucureşti.

 

1877-1878 an pregătitor la Şcoala Specială de Arhitectură sub îndrumarea inginerului Emile Trélat (Montparnasse, Paris).

 

1878-1883 studiază arhitectura la École des beaux-arts din Paris cu profesorii Julien Azaïs Guadet, Rémy de Louanges şi F. Thierry-Ladrange.

 

1883-1884 obţine diploma de arhitect, primeşte o bursă franceză de 2000 de franci şi un ajutor de 3000 lei de la ministrul Ion Câmpineanu pentru o călătorie de studii în Italia, Spania, Grecia şi Istanbul.

 

1892 este însărcinat de S.A.R. ca împreună cu arh. Cucu să elaboreze statutele unei Şcoli de arhitectură

 

1895-1899 deputat al jud. Putna în Parlamentul României

 

1897 este numit profesor de ministrul Spiru Haret la Şcoala naţională de arhitectură din Str. Israelită, apoi Str. Biserica Enei; prima serie de 150 de studenţi, 1897-1902, expune la Ateneu.

 

1899 consilier al primarului Barbu Ştefănescu Delavrancea; semnează un contract pentru anteproiectul Palatului Primăriei capitalei.

 

1903-1912 preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români.

 

1904 profesor la Şcoala superioară de arhitectură.