Luigi Lipizer

Se presupune că arhitectul de origine dalmată, născut în Tergesime, Luigi Ludovic Lipizer, soseşte din spaţiul Imperiului Austriac către sfârşitul domniei lui Barbu D. Ştirbey (1849-1856), activitatea sa fiind documentată pe perioada 1856-1862. Există surse care afirmă că arhitectul ar fi trăit între 1825 – 1864. (Silviu Dragomir în Cotidianul 1995, Rodica Stăncioiu, „Locuința arhitectului L.L. Lipizer în București”, Revista Muzeelor și a Monumentelor, nr. 1/1984, pp. 78-80).

În Bucureşti lui Lipizer îi sunt atribuite, cu certitudine, două imobile neogotice, existente şi astăzi, propria casă din strada Stelea Spătarul nr. 10 (1859-1862) şi Casa Librecht-Filipescu (1860-1865) de pe strada Dionisie Lupu nr. 46. Prin comparaţii stilistice cu acestea, s-a inclus şi casa Bosianu (actualul Observator Astronomic din Parcul Carol).

Construcţia bisericii Sf. Spiridon Nou din Bucureşti după planurile arh. Lipizer şi ale lui Xavier Villacrose debutează în timpul domniei lui Barbu Ştirbey, dar se finalizează in 1858. În 1862 arh. Lipizer restaurează biserica Creţulescu din Târgovişte (Sursa: C.I.M.E.C.), după ce cu câţiva ani înainte intervenise şi la biserica omonimă din Bucureşti.

Cercetarea de arhivă a scos la lumină informaţii inedite legate de alte imobile pentru care arh. Lipizer a realizat proiectele şi solicitat autorizaţia de construcţie: I. Lazăr din mahalaua Olteni (1856), arhitect diriginte al lucrărilor de la casele Meitani pe când acolo era Şcoala Militară (1859), grajd și șopron și împrejmuirea grădinii, schimbarea stâlpilor porții propr. Ghiță D. Zisu din Mahalaua Sf. Ioan nr. 5 (1859, 1860), casele Vasile Popp din mahalaua Sf. Gheorghe Vechi, , Mihai Macca din mahalaua Şerban Vodă (1860), Anastase Psalida din Mahalaua Mihai Vodă (1861), Mişa Anastasievici din str. Bărcănescu (1862), casa Lambru Vasilescu din str. Radu Vodă (1862). În 1861 îl găsim la pavarea curții spitalului FIlantropia, supervizat de arh. Petre Tabai.

De asemenea, dr. Cezara Mucenic îl menţionează ca fiind însărcinat să verifice bolţi împreună cu arh. Onderka (1861). În august 1862 aflăm că Lipizer terminase planul şi devizul aripei drepte a Azilului Elena Doamnă, fiind cel mai probabil dirigintele lucrărilor ce s-au desfăşurat până în 1863. (Sursa: Emilia Grecu, Azilul Elena Doamna şi ajutorul domnesc dat orfanilor, Ed. Ars Docendi, 2012, p.48)

În 1881 mai trăia în casa sa din str. Stelea nr. 10, Caliopi Lipițeru, probabil o fiică, căci pe soacra sa o chema Roșcaia Caliopi. (Rodica Stăncioiu, „Locuința arhitectului L.L. Lipizer în București”, Revista Muzeelor și a Monumentelor, nr. 1/1984, pp. 78-80, căsătoria a avut loc în 1856 cu fiica Roșcaiei Caliopi)