Moritz von Ott

Nu știm nimic despre originea sa, ci doar faptul că era nobil al Imperiului Austriac, născut în Bartokezi în 1785, școlit la Sibiu unde obținuse o „diplomă de nobilita în limba latinească” și vine la București după ce lucrase la Gura Humorului.[1] Probabil că se formase și activase ca inginer hotarnic în Transilvania. În 1832 spunea că era venit în Țara Românească de 15 ani, ceea ce ar plasa perioada între 1817-1818. În 1835 afirma că are 50 de ani și era căsătorit cu Elisabeta.

 

1818 planul moșiilor Făurei și Lupșani, jud. Ialomița; moșiei Mărgineni, jud. Prahova; moșia Brănești, jud. Ilfov

 

Ante 1818 planul moșiilor din Câmpia Bărăganului: Mirlar, Dilgile, Bărăgan-Ciocănești, Colcagi a „monasterilor Razvanul, Nucetul şi Lupşanca a Metropoliei, Lupşanca a monasterii Catalsăului, Faorei al monastirii Cotroşenii. Niţuleşti, Ulmu, Calderuşanjij, Discopereştii”. Planul este semnat cu Moritz v. Ott ingenieur.

În timpul lui Caragea Vodă ridică planurile revărsărilor din Dâmbovița, Ilfov, Ciorogârla

 

1819 domnitorul Alexandru Suțu (1818-1821) îi comandă un prim plan al Bucureștiului

1820 împreună cu ing. Iosef Hartel obține contracte cu Casa Podurilor

 

1821 se află în anturajul lui Tudor Vladimirescu, încercând să formeze niște unități militare cu supuși germani și să realizeze șanțuri de apărare în jurul orașului București

 

22 ianuarie 1823 Moritz von Ott finalizease ridicarea unui plan al Bucureștiului, azi dispărut; nu cunoaștem lucrările pe care le-a realizat în timpul domniei lui Grigore Ghica (1822-1828)

 

1830 face parte din comisia de înfrumusețare a orașului București instituită de Pavel Kiseleff; i se cere planul pe care îl realizează în 1822-1823 și care era alcătuit din 4 plașe [2]; în 24 martie evaluează cheltuielile canalurile de scurgere din oraș și în 30 martie măsoară marginile orașului pentru punerea pietrelor de hotar[3];

 

în 2 aprilie, împreună cu Josef Hartl, evaluau cișmelele din zona morii Bucul până la Dealul Mihai Vodă[4] și necesitatea realizării a șase șosele prin mahalale, precum și cheltuielile cu facerea din nou a închisorii în Mănăstirea Sf. Spiridon[5]; în aceeași dată, estima și cheltuielile cu îngrădirea mormintelor și construirea unei capele funerare în cimitirele orașului, scosul carelor cu morți[6];

 

în 3 aprilie desemna, tot împreună cu Hartl, patru locuri unde să se facă gropi de gunoi, în afara orașului, cheltuielile cu scoaterea murdăriei din curți și evalua cheltuielile de așternere a caldarâmului în șase piețe ale Bucureștiului[7];

 

în 4 aprilie cheltuielile de transformare ale caselor Florescu în tahtul[8] poliței[9]; recomandau realizarea a cinci foișoare de foc și a ostroavelor și strâmtarea cursului Dâmboviței[10], stabilirea săpunarilor și tabacilor în afara orașului[11];

 

în 9 aprilie cei doi făceau socoteala locurilor pentru plimbări publice[12]

 

1830-1832 realizează planul orașului Giurgiu

 

1832 noiembrie este numit inginer executor, sub direcția lui Blaremberg, ceea ce nu îi este pe plac lui Moritz von Ott; va fi eliberat din funcție în aprilie 1833

 

Este trimis la Pitești pentru realizarea planului noului pod peste Argeș

 

1833 realizează planul orașului Turnu Severin, având o suprafață de „96.000 de stânjeni pătraţi, din care 76.000 destinaţi pentru pieţe şi străzi, 120.000 de stânjeni pătrați revendicaţi de boierii şi negustorii din Cerneţi ca dăruiţi lor din anul 1832; iar restul de 200.000 de stânjeni pătraţi bunuri de vânzare la preţul de 4 lei şi 50 de parale stânjenul pătrat”[13]; are inițiativa numirii a unor piețe publice cu numele lui Filipescu, Kiseleff și Știrbey; cel de-al doilea plan, realizat de Xavier Villacrose, și care viza mutarea orașului spre vest și 500 locuri de case, este pus în aplicare de Ott în 1836 (însărcinarea Sfatului Țării din 28 februarie)

 

1834 realizează planul orașului Alexandria

18 ianuarie 1835 cere împământenirea

 

13 mai 1835 solicită împământănirea Obșteștei Adunări a Țării Românești; drepturile civile i se acordă la 8 iunie, urmând ca peste 10 ani să le primească și pe cele politice

 

Alte lucrări realizate sau comandate lui se referă la: „planul hasului Brăilei, hotărârea Dunării și facerea podului de la Piteşti”, fără să se precizeze vreun an.

 

1836 Marele vornic Mihalache Ghica îi solicită realizarea unui nou plan; este ultima menționare documentară a inginerului [14]

 

Excludem colaborarea sa cu domnitorul Barbu D. Ștrbey în perioada 1850-1852 la Palatul domnesc din Calea Victoriei, așa cum apare menționată de C. Giurescu[15].

 

Semnăturile sale ne-au fost puse la dispoziție cu amabilitate de dr. arh. Horia Moldovan.

 

[1] Dan Berindei, „Cu privire la biografia inginerului şi „arhitectonului”Moritz von Ott” în Monumente și Muzee., I, 1958, pp. 205-214

[2] C. C. Giurescu, Istoria Bucuresților, Editura pentru literatură, București, 1966, p. 124

[3] Emil Vîrtosu, Ion Vîrtosu, Horia Oprescu, Începuturi edilitare 1830-1832, Ed. Leopold Geller, București, 1936

[4] Ibidem, p. 4 și p. 6

[5] Ibidem, p. 7

[6] Ibidem, p. 8

[7] Ibidem, pp. 11-12

[8] Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă.(lb. turcă)

[9] Ibidem, p. 15

[10] Ibidem, p. 16

[11] Ibidem, p. 17

[12] Ibidem, p. 18

[13] Gabriel Croitoru, Florin Nacu, „Orașul Severin”, în Arhivele Olteniei, Serie nouă, nr. 23, 2009, p. 61

[14] Horia Moldovan, Johann Schlatter. Cultura occidentală și arhitectura românească (1831-1866), Editura Simetria, București, 2013, p. 225

[15] C. C. Giurescu, Istoria Bucuresților, Editura pentru literatură, București, 1966, p. 1

 

41