Paul Smărăndescu

S-a născut în 1881 și a încetat din viață în 1945. A fost unul dintre cei mai prolifici arhitecți ai secolului al XX-lea, adept al stilului neoromânesc. Începe studiile de arhitectură la București în 1899, dar diploma o va obține la Paris în 1906. La întoarcere, lucrează o vreme în atelierul lui Dimitrie Maimarolu, apoi la Ministerul Cultelor și Intrucțiunii Publice și Ministerul de Interne.

 

După primul război mondial, la care participă activ, este numit profesor la Școala de Arhitectură.

 

Este unul dintre puținii arhitecți care ne lasă un album cu lucrările cele mai importante, realizate între 1907-1942.

 

 

Arhiva sa se află la Biblioteca Națională a României, colecții speciale.

 

http://www.paul-smarandescu.info/

 

Pentru o selecție a lucrărilor sale bucureștene:

 

http://paul-smarandescu.blogspot.ro/

 

A decedat la locuinţa sa din str. Luterană nr.11. unde trăia împreună cu soţia Elisabeta (Lyse) născută Rădulescu. Prin testamentul redactat la 1.02.1944 dispune ca imobilele sale (casa părintească din str. Pictor Luchian nr.17, cel din str.Luterană nr.11, cel din str. Bolintineanu nr.6, cele 5 prăvălii şi 4 apartamente din blocul situat pe Bd. Tache Ionescu nr.27, vila din Sinaia de pe str.Principele Nicolae nr.29) să revină fiicei Sanda Ghiulamila. Soţia primeşte uzufructul unor imobile şi un automobil Chrysler. Uzufructul celorlalte imobile revine surorilor sale : Ella Teodorescu şi Atty Săvulescu. În încheierea testamentului spune:

 

Doresc să mi se facă o înmormântare cât mai simplă, fără discursuri şi să se poarte cât mai puţin doliu după mine. Doresc ca atât fiica mea, ginerele meu, precum şi urmaşii lor să ducă viaţa de muncă şi de cinste pe care am dus-o eu.