T(h)oma Dobrescu

Toma Dobrescu
Născut în 18 iulie 1862 în București
Fiul lui Dobre Nicolau, antreprenor
Admis în 1889 în clasa a 2 a de studii la Școala de Belle Arte din Paris, certificat în 1892, recunoscut de Academia de Arhitectură din București în 1933 în baza experienței profesionale îndelungate și a funcțiilor ocupate
Sediul profesional în str. Știrbey Vodă nr. 146
Cerere de înscriere depusă în 1933, i s-a eliberat legitimația nr. 265/1933
Prezintă fotografii, foaie matricolă, declarație, (dosar nr. 355)

https://arhivadearhitectura.blogspot.com/2022/01/thoma-dobrescu.html

Articol din 2015
T(h)oma Dobrescu (1862-1934)

Fiul maimarbașei Dobre Nicolau, a avut o dublă pregătire, obținând diploma de arhitect de la Școala de arte frumoase din Paris în 1890, dar și diploma de jurist.
Activitatea sa debutează în 1890, când se întoarce în țară. În Anuarul Bucurescilor din 1895 îl găsim cu reședința în str. Știrbey Vodă nr. 146 și ocupând funcția de arhitect al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. De asemenea, ocupa și funcția de vicepreședinte al Clubului
Tinerimea română.

În 1902 și-a construit o nouă casă în str. Știrbey Vodă, dar la nr. 104, probabil pe vechea proprietate a tatălui său, de pe vis-a-vis de Spitalul Militar (?) și pe vis-avis de casa părintească, a lui Dobre Nicolau. Construcție sa este azi demolată, după ce în 1950 fuseseră naționalizate 4 apartamente pe numele lui Mircea D. Dobrescu și altele pe numele lui Corneliu D. Dobrescu, descendenți ai familiei.
În 1904 aflăm că lucra la Ministerul de Interne, pe post de consilier în Consiliul județean Ilfov.
În 1898 a refăcut Biserica Sf. Ștefan „Cuibul cu Barză”de pe actuala str. Știrbey Vodă nr. 99bis.
Arhitectul Dobrescu va participa la licitațiile unor importante construcții publice din țară și se va remarca prin reședințele private construite în capitală.
Între 1893-1895 a realizat actualul sediu al Liceului Carol I din Craiova. În 1902 a realizat proiectul pentru palatul cazinoului şi hotelului Minerva din Craiova; tot aici a mai realizat clădirea Şcolii centrale de fete „Madona Dudu”, azi Muzeul Olteniei (1905). La solicitarea lui Bogdan P. Hașdeu, urmând indicațiile Iuliei, arh. Toma Dobrescu a realizat între 1893-1894 planurile castelului de la Câmpina (1896).
În perioada 1895-1898 realizează Liceul de baieti „Sfinții Petru și Pavel” (astăzi Colegiul național „Mihai Viteazul”) din Ploiești. Palatul Episcopal al Dunării de Jos a fost construit în perioada 1897-1900, după planurile arh. Dobrescu. În 1901 au început lucrările la biserica Mănăstirii Celic-Dere și la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Brăila, iar în 1910 au demarat lucrările la biserica și cele 24 chilii noi ce se leagă de clopotniță, la Mănăstirea Cocoș din comuna Niculițel, din jud. Tulcea. Sediul Bibliotecii municipale din Caracal a fost realizat în 1906 tot după planurile lui T(h)oma Dobrescu.
A făcut parte din comisia de scoatere la concurs a proiectului de construire, apoi a fost arhitectul controlor al planului de situație și al construcției Palatului Camerei de Comerț (executată de arh. Ștefan Burcuș, proiect 1907, realizare 1908-1911).
Catedrala din Galați a fost realizată în colaborare cu arh. Petre Antonescu, Ștefan Burcuș și Scarlat Petculescu.

Câteva case bucureștene
În 1903 a fost implicat și în reconstrucția casei doctorului Constantin Ioanid și a doamnei Eftilia/Eftichia Colonel C. Ciuflea, din Calea Victoriei nr. 100, situată între str. Clemenței și str. Vămii. Planurile fuseseră alcătuite de arh. Alexandru Săvulescu, dar potrivit noilor alinieri ale străzilor din perioada 1898-1901, municipalitatea decretase în 1901 exproprierea unei părți din proprietate pentru cauză de utilitate publică (proiectarea pieței publice Carol I) și îl numise pe inginerul Nicu Cerkez expert evaluator al planului de situație și al clădirii afectate.
Ulterior arhitectul Toma Dobrescu este numit expert evaluator al pagubelor din partea Curții. Justiția a dat dreptate proprietarilor păgubiți de demolarea zidurilor și pierderea chiriei, oferindu-le inițial daune de 90000 lei și obligând Primăria să emită autorizația de reparații radicale. Ca urmare a expertizei, pagubele au scăzut la 70000 lei, dar s-au decretat penalizări de 200 lei/zi de întârziere, precum și 10000 lei cheltuieli de judecată și 20000 lei daune.
Autorizația le-a fost emisă abia în 25 iunie 1904. Planurile construcției din 1903 erau semnate de arhitectul Toma Dobrescu. (Sursa: A.N.D.M.B., fond P.M.B Tehnic, dosar 171/1903)
Totuși, în planul cadastral din 1911, construcția nu mai apare ca existentă, fiind demolată pentru lărgirea Pieței Regale.
În vara anului 1909 arh. T. Dobrescu solicita autorizația de construcție pentru casa lui Dimitrie Hagi Theodoraky (președintele Camerei de Comerț și Industrie și autorul cărții „Amintiri din trecutul negustoresc…”, editate de Andrei Pippidi în 2003) de la Șoseaua Kiseleff, al II-lea rond (astăzi în Piața Arcului de Triumf). Era vorba de o casă parter, parțial construită cu etaj, având o suprafață de 339,20 m.p. Arhitectul Dobrescu a proiectat și garajul și remiza proprietății. (Sursa: A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 40/1909)

În 1912 propunea extinderea imobilul lui Benedict Martin de pe str. Smârdan, o construcție de 3 etaje si mansarda. (Sursa: A.N.D.M.B, fond PMB Tehnic, dosar 544/1912)
În 21 septembrie 1913 arhitectul Dobrescu solicita autorizație pentru construirea unei case de zid, cu un etaj, de 20000 lei, în Bulevardul Independenței nr. 13 (Arhiva P.M.B., dosar 385/1913). Terenul aparținuse anterior unui Alexandru Iacobescu. Judecând după planurile de la dosar, semnate de proprietarul arhitect, casa era mult mai modestă decât cele din str. Știrbey Vodă.
După Primul Război Mondial colaborează cu arhitectul Cristofi P. Cerchez (1872-1955) la restaurarea Palatului Sturdza, sediul Ministerului Afacerilor Străine.