Antreprenorii Teatrului

Implicarea lui Anton Hefft laTeatrul cel Mare/ Național s-a făcut până în cele mai mici detalii, el hotărând și decorația interioară, mai ales a saloanelor domnești. Unul dintre cele mai complete dosare[1] conține desenele sale, cu niște liste de documente-tip pentru fiecare componentă de tâmplărie, feronerie, mobilare, luminare, instalații și mașini comandate la Viena, redactate în germană și traduse în română.

 

Pentru unele comenzi și semnarea contractelor Hefft s-a dus special la Viena, după cum deducem din scrisoarea lui Philippsborn din 3/15 iulie 1851[2], când Hefft era acolo. De asemenea, în februarie 1852 înainta un raport din care deducem că a dus personal contractul lui Mühlendorfer, care probabil se afla acolo.

 

În 10 și 14 martie 1852 s-au semnat contractele cu furnizorii străini care au trimis obiecte pentru decorația Teatrul Național. Regăsim numele lui Johann Klovecer, fabricant de tapet, tapiserul Johann F(i)er, fabrica de oglinzi de la Vihofper, sculptor la Viena pentru ramele lor, tapiserul Johann Fink pentru tâmplărie și tapiserie, Lobenaer pentru policandre și lămpi, Kaufmann pentru lămpi de unt de lemn[3], Erndt pentru sobe. Totalul comenzii a fost de 14277, 42 florini.[4] La aceste cheltuieli se mai adaugă și Petru Izela, zugravul cu 4000 florini. De asemenea regăsim și numele unui lăcătușier vienez, Johann Anderle.[5] În 11 martie apare un alt antreprenor Jacob Schöffer, care trebuia să execute 60 de piese decorative, după desenele lui Hefft.[6]

 

Toate comenzile și plățile se făceau prin M. Curtis fiul, bancher vienez, inclusiv cele pentru și mașinile de la Mannheim. Un tabel centralizator cu 135 de colete și 1673 bucăți sosite ne furnizează informații despre „obiecte de zinc, tapiserie, tulumbe, sobe, mobile, mașini”.[7] În 30 mai aflăm dintr-un antet al unui document oficial de existența unei comisii de estimare a obiectelor sosite din străinătate; semnatarii documentului erau I. E. Florescu, P. Poenaru și arhitectul Villacrose.[8]

 

În 9 aprilie 1853, Hefft proiectează „perdeaua mare”[9] a Teatrului, ce avea 12,30 m. lățime și 11,50 m. înălțime. Regăsim și o listă[10] cu planurile realizate, fără a le mai putea identifica astăzi în dosare sau în alte arhive:

 

Parapetul galerii III

Console

Flori aurite

Nasturi auriți

Deosebite flori aurite

Stoluri auriți

Suteran

Rez-de-chaussée

Catul I

Catul II                                  planurile primitive ale clădirii

Catul III

Catul IV

8 planuri en detail pentru temelie, precum uși, ferestre și cele lalte.

 

 

 

[1] A.N.R., fond M.L.P., dosar 188/1851, listele și hîrtiile de desen de lucrările ce suntu a se face la Vienna

[2] A.N.R., fond M.L.P., dosar 191/1851, f. 34 și următoarele, limba franceză

[3] Lista tuturor obiectelor comandate la el se găsește în A.N.R., fond M.L.P., dosar 191/1851, f. 6

[4] A.N.R., fond M.L.P., dosar 119/1852, f.1, este posibil ca unele nume să fi fost adaptate de către translatorul lui Hefft

[5] Idem, p. 254

[6] A.N.R., fond M.L.P., dosar 131/1853

[7] Idem, p. 168

[8] A.N.R., fond M.L.P., dosar 81/1855

[9] A.N.R., fond M.L.P., dosar 131/1853, f. 117

[10] Idem, f. 120