Tranzacție Canela-Știrbey

Implicat în administrație, Barbu C. Știrbey (1753-1813) locuiește la București, în ulița Mogoșoaiei, încă din ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea. Treptat extinde proprietatea prin alte două terenuri, unul provenind de la Dumitru Sîrbu și altul de la Amzea Croitoru. În vecinătatea sa au loc alte cumpărări-vânzări, de interes fiind două terenuri ce vor intra între 1786-1796 în posesia Ceaușului[1] Costandin Canela tatăl. Ulterior ele vor fi lăsate moștenire fiilor Costandin (Dinu) și Grigore Canela și în 1832 vor intra în posesia tînărului vornic Barbu D. Știrbey.

Pe toate aceste terenuri sunt menționate case, fără să putem știi nimic despre construcția și materialele lor sau numărul de etaje și încăperi. Ținând cont și de faptul că într-un dosar inedit referitor la succesiunea Barbu A. Ştirbey din 1946 există menţionată o „casă domnească din 1780” pe proprietatea boierilor Ştirbey, utilizarea termenului acesta retrospectiv permite concluzia că vechii(lor) case boiereşti i se aduc transformări majore, dar există o continuitate în locuire de-a lungul secolelor.

Sursa: A.N.R., fond Ministerul Justiției, Logofeția dreptății, dosar 134/1832

Actul de vânzare consemnează următoarele: „Acest loc în ulița despre răsărit ce este veciniță cu dumnealui numitul boer (Știrbey). La miazănoapte cu Scarlat Grădișteanu. La apus cu ulița ce merge la biserica Manea Brutaru. La miazăzi ulița ce din podul Mogoșoii pe lângă casa dumnealui vornicului Știrbeiu merge spre mahalaua Ceșmegiului și spre biserica Manei Brutaru.”

Urmând procedurile în vigoare, timp de un an și jumătate nu se poate începe nicio lucrare, căci se încearcă identificarea unui alt frate Canela, Grigore, plecat în Basarabia, care ar fi putut ridica pretenții asupra moștenirii părintești. În acest sens trebuie să interpretăm așteptarea până în august 1833, când datează aprobarea de construcție.

În completare stau și alte documente care ne înfățișează procedurile destul de complicate ce trebuiau îndeplinite pentru intrarea în posesie și construirea pe terenurile achiziționate.

Logofeția mare a Dreptății

„Fiind ca la vânzarea locului după podul mogoșoa ce sau urmat de Constandin Canela pre zapis cu leat 1832: februarie 15 către D. Biv. Vel. Dvornic Barbul Știrbeiu, rămânând dintre cei cu cădere de protemisis[2] nu mai un Grigorie Canela fratele vânzătorului ce se află la Nișcov în Ținutul Basarabi pe de o parte sau înștiințat Cinstitul Secretariat al Statului prin otnoșenie[3] de la 15 fevr no. 1575 ca să să dea încunoștiință numiților Canela prin Cinstitul generalicescu consulat a Rosii acest vânzare, iar pe de alta prin păzirea tuturor formaliturilor logofeției au și adeverit zapisul vânzării acestui loc de la 27 supt no. 89 leat 1832 cu osebirea aceasta însă ca în sorocul pravilii[4] de un an și jumătate să nu fie volnic[5] dumnealui dvornicului a clădi nimic pe acest locu, care sorocu pravilii trecând precum să vede și cu numitul Canela întracest sorocu nu sau arătat cu vreo reclamație la logofeție sau datare pe temeiul formalitățile urmate și a pravilii de a împuternici pe Dumnealui dvornic să clădească orice va voi pe acest locu. Și spre a dumisale săguranție și temeinică stăpânire i sau dat această încredințare de la logofeție.

Marele Logofăt al Dreptății”

Transcriere din chirilică de Liana Năstăselu

Sursa. B.A.R., mss., documente istorice (54-76)/MCMLX, Mapa 19 de documente Știrbey, f.8

[1] Funcționar public (turcă)

[2] Întâietate, precădere (neogreacă)

[3] Raport, comunicat, adresă oficială (rusă)

[4] Lege, regulament, hotărâre (slavonă)

[5] Liber, îndreptățit (slavonă)