Casa I Louis Blanc

În data de 7 mai 1888 Louis Blanc, domiciliat în Calea Griviței 5bis, declara că a luat cu împrumut de la Elena Suțu, logodnica sa, suma de 45000 lei pe termen de trei ani, cu dobânda de 10% pe an, cu scopul de a achita terenul cumpărat pe str. Armașului nr. 23 (actuala Gen. Eremia Grigorescu) și terenul din str. Polona nr. 53, precum și pentru cheltuielile cu construcțiile ce intenționa să le facă pe acel loc. Peste 2 zile, cumpăra terenul și casele din str. Armașului nr. 23 pentru suma de 14000 lei. În 11 mai are loc extinderea proprietății sale, prin achiziționarea a altor 162,6 stânjeni pătrați, de la un domn Diaconescu, pentru suma de 18000 lei. În total proprietatea sa măsura 779,43 m.p. și arhitectul a mai cheltuit alți 2000 le i pentru îndeplinirea tuturor formalităților.

 
În 5/17 iulie 1888 Louis Blanc – rezident încă în Calea Griviței nr. 5 bis – solicita împrejmuirea unui teren cu un grilaj pe soclu de piatră între strada Columb (actuala Alex. D. Xenopol) și strada Armașului. Împrejmuirea se dorea provizorie, căci se preconiza trasarea unui mare bulevard (Polonă), la o distanță de 14 m. de terenul respectiv.

 
Autorizația i-a fost emisă în 12 august. În vederea deschiderii noului bulevard (Polona), Primăria dorea exproprierea a 158,42 m.p. din suprafața achiziționată de Blanc, oferind la schimb 12,46 m.p., ceea ce produce nemulțumiri din partea noului proprietarului și în legătură cu prețul propus. Planul detaliat la care face trimitere arhitectul nu se mai găsește azi la dosar și ar fi putut furniza date în plus despre terenurile achiziționate de acesta. (A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 13/1888, f.179-f.182 ) În data de 19 octombrie 1888, Blanc vinde Primăriei 117,7 m.p. din str. Polonă colț cu Armașului, pentru suma de 1500 lei. La dosar se mai găsește o altă solicitare, din 2 august, pentru împrejmuirea proprietății „Blanck” de pe strada Armașului nr. 23, depusă de această dată de constructorul L. Scolari în numele arh. Blanc, lucrare totuși nerealizată în acea perioadă, după cum putem constata din schimbul de informații între funcționarii primăriei. (A .N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 13/1888, f.201)

Deducem că tânărul cuplu Elena Suțu-Louis Blanc s-a mutat în noua casă în toamna anului 1888, căci în data de 7 noiembrie cei doi redactează o împuternicire pentru un avocat care să îi ajute la încasarea unei creanțe de la frații Suțu pentru o moșie și apar cu domiciliul în s tr. Armașului.

 
Dosarul cu planurile de construcție și autorizația de construcție ale proprietății Blanc din august 1888 nu a fost identificat, dar comparând planurile cadastrale ale Bucureștiului din 1895-1899 cu cel din 1911, putem constata aceeași amprentă la sol a clădirii de formă dreptunghiulară; fotografiile de epocă ne înfățișează o clădire masivă, cu un parter înalt și etaj și o seră posterioară. Decorația fațadelor era destul de sobră, fiind dată de cromatica materialelor folosite și de bosaje. Intrarea principală, dinspre str. Polonă, era marcată în mod deosebit: deasupra marchizei se afla un fronton cu o decorație mai bogată. Clădirea avea și o intrare laterală, dinspre str. Armașului/Eremia Grigorescu, iar pe fațada posterioară se observă din planuri și un volum ușor ieșit în rezalit. După refaceri recente, clădirea nu mai prezintă multe dintre elementele originare, fiindu-i îndepărtată și sera de sticlă.

 
Aceasta a fost casa familiei Elena Suțu – Louis Blanc și aici s-au bucurat de nașterea copiilor lor, dar au fost loviți și de tragedia pierderii atâtor ființe dragi. Se pare că arhitectul a mai locuit aici o vreme după dispariția soției sale. În data de 21 aprilie 1892 arhitectul Louis Blanc, domiciliat în str. Armașului nr. 2 îi vinde proprietatea Mariei Filipescu (născută Gherassi, căsătorită cu Constantin Filipescu 1856-1910), domiciliată în str. Romană nr. 42. Blanc vinde „toate casele, dependințele cu tot locul lor și toate îmbunătățirile ce se află pe dâansul, imobil situat în str. Polonă și Armaș, care după acte poartă numerele 53 și 23, iar azi formând un singur corp în str. Polonă și str. Armaș nr. 67 și 2”. Prețul de vânzare a fost de 140000 lei, din care 60000 au fost primiți la semnarea actului, iar restul la 26 octombrie 1892. De aici, arhitectul se va muta în str. Scaune nr. 42bis, unde ridicase după propriile planuri o nouă locuință, mai puțin amplă ca cea din str. Polonă.