Dependințe Sf. Spiridon

Construcţia bisericii Sf. Spiridon Nou din Bucureşti după planurile arh. Lipizer şi ale lui Xavier Villacrose debutează în timpul domniei lui Barbu D. Ştirbey, dar se finalizează in 1858. Necunoscând planurile originale, apelăm la gravuri de epocă care ne înfăţişează edificiul neogotic înainte de pierderea turlelor în 1885 şi alte reparaţii după cutremure.

Cercetarea fondului de planuri ale Ministerului Lucrărilor Publice aduce la lumină un plan de situaţie  al complexului de la Sf. Spiridon Nou şi un plan al dependinţelor bisericii ce ne arată pentru prima dată un proiect neoclasic semnat de arh. Lipizer şi datat în 27 ianuarie 1860, proiect ce a rămas nerealizat din cauza propunerii altui stil decât cel al bisericii.

Elemente noi au ieșit la lumină regăsind și dosarul nr. 110/1860 referitor la biserica Sf. Spiridon, dosar în care se amintește de 4 bucăți planuri[1] și un deviz de 525893 lei (29 februarie 1860) elaborate de Lipizer și cercetate de arh. Petre Tabai. Acesta din urmă era de părere la 25 ianuarie 1861 că este „o disonanță în unitatea frumuseții, iar clopotnița se va face de o construcție foarte solidă și de o înălțime proporțională cu a turlei Bisericii”. Împreună cu Alexandru Orăscu și Ștefan Lespezeanu din Consiliul Direcției Lucrărilor Publice îl trimiteau pe Lipizer la Episcopie pentru a discuta planurile și stilul arhitectonic. Dosarul nu mai conține alte documente care să ne permită să reconstituim cazul acestor lucrări.

Sursa: A.N.R., fond M.L.P., dosar 61

[1] Nu știm care a fost soarta celorlalte două planuri